Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

8
şi să caut traducerea versurilor, treaba a devenit cu adevărat
serioasă.
Tipa asta chiar exista. Şi nu în afara mea, din moment ce
mă regăseam cu o energie nouă în muzica ei, ci pe undeva
într-un înlăuntru oarecum necunoscut. Şi nu tocmai cuminte.
Am pus aşadar mâna pe mouse şi am început să caut. Şi
am citit, am citit, am aflat de unde vine şi încotro se duce idolul
acesta înveşmântat când în baloane trasparente, când în hălci
de carne, când tatuat violent sau cu ochii înnegriţi de umbrele
monştrilor, femeia bărbat, cea care a spart reţelele de socializare
cu miliardul ei de accesări. Ceva nu se potrivea la biografia
cuminte, studiile aşezate, evoluţia din compozitor în interpret,
amalgamul de genuri şi la titlul de idol al unei generaţii. Ce
complexe ascunse transformaseră fetiţa de condiţie bună,
şcolită la pian de la o vârstă egală cu cea a lui Mozart, într-o
apariţie înfricoşătoare cu pene în posterior şi ochi de buhă? Ce
industrie nemiloasă şi vulgară
creionase profilul strident şi
declarativ şocant al unei tinere cu
surprinzătoare calităţi vocale şi
componistice? E un fenomen, e o
făcătură? Orice ar fi, ea există şi s-a
imprimat nu doar pe retina unor tineri,
ci şi pe sufletul, mintea şi obiceiurile
lor, dirijându-i către excentricităţi greu
de imaginat. Pentru mine.
Relaţia acestui idol cu lumea
rupe acum punţi religioase,
demitizează legende şi îi ia de mână pe adolescenţii întârziaţi,
care nu se înţeleg cu ei înşişi, purtându-i într-o lume lipsită de
restricţii, golită de reţineri, o lume în care dragostea şi sexul par
să domine, să fie suficiente pentru a mulţumi. Însă şi constatarea
asta era prea simplă pentru a fi adevărată. N-o să ne reîntoarcem
acum la Freud, mi-am spus, ca să o putem explica pe Lady Gaga
sau mesajul cântecelor ei. Şi nici n-o să analizăm criza economică
din America până în Europa, pentru a ne lămuri de ce se
refugiază tineretul în dezinvoltura vestimentară şi stilistică a
modei “gagaismului”. În spate e altceva. E studiu şi muzică,
nevoie de a şoca şi putere de a te lăsa văzut aşa cum vrei să te
vezi tu însuţi.
Nu-i nicio filozofie aici, e o curbă pe care roata muzicii, ca
şi cea a istoriei, a luat-o din scurt, surclasând tendinţe altă dată
considerate inovatoare, îndrăzneţe. E un altfel de hippie adaptat
la cerinţele Facebook şi Twitter? Se manifestă diferit hedonismul
în secolul XXI? Ieşirea din tipare are nevoie de rimel negru,
contele Dracula şi sânii dezgoliţi pentru a aduce atotputernicia
dragostei? N-am găsit răspunsul la întrebare, pentru că nu am
vârsta potrivită. Chiar dacă mai pot dansa până la epuizare,
n-aş alege o discotecă, un club de noapte, pentru asta... Vârstele,
ca şi moda, au ciclurile lor, mai restrictive decât normele de
comportament ale unei societăţi, oricât de severe.
Şi tot gândindu-mă la fenomenul Lady Gaga – convinsă
de această dată de existenţa lui – mi-a venit în minte o comparaţie
pe cât de hilară, pe atât de absurdă. Noi, românii, suntem Lady
Gaga. Da, ştiu, e un pseudonim. Dar sună la fel de amuzant şi
umflat cu paiul pe cât îmi doresc eu, pentru a-mi proba afirmaţia.
Aşadar, culţi în cap şi cu ifosele intelectualismului pe noi
cât casa, am ieşit din comunism la fel cum a ieşit actuala vedetă
Noi suntem Lady Gaga
din şcoala ei catolică şi cuminte. Anonimi şi neîncrezători în
forţele noastre. Nesiguri pe următoarea mişcare. Am compus
aria democraţiei după modelele cunoscute ale anilor 80
americani, ale occidentului altădată interzis şi, la prima mână,
am avut un succes colosal. Revoluţia noastră în direct a fost
precum strigătul ei de libertate, trecerea de la condiţia de
compozitoir pentru cei mari la cea de interpret pe propria
partitură. După care, ca şi interpretei, au început să ne placă
zorzoanele, sclipicul, forma care lua ochii. Aici drumurile noastre
se despart. Ea a dat tonul unei muzici care îi aparţine, noi
ne-am abandonat unei linii melodice copiate de la unii şi alţii.
Suntem, însă, la fel de strident fardaţi, la fel de şocanţi în
încercările noastre de a uimi mapamondul, de a ne dezveli părţile
intime în faţa oricui vrea să le vadă şi, eventual, să dea un ban
bun pe ele. De ce ar fi mai şocantă o tânără cu voce superbă,
înţolită în hălci sângerânde de carne, decât un popor care îşi
reneagă cultura, îşi pune valorile
la zid, îşi uită trecutul şi se
ruşinează de propria lui existenţă?
În ziua de Crăciun, Lady
Gaga a intrat în direct cu fanii,
trimiţându-le o melodie
îndrăzneaţă şi oarecum indecentă
direct din autocarul ei de turneu.
Fără inhibiţii, naturală şi total
indiferentă la orice ofuscări
autorizate.
În ziua Revoluţiei, cu două
zile înainte de Crăciun, noi, românii, am produs o minune a
exerciţiului democratic. Motiunea de cenzură “După 22 de ani,
democraţia în pericol”, iniţiată de Opoziţie ca urmare a asumării
răspunderii Guvernului asupra legii privind comasarea
alegerilor în anul 2012, a fost respinsă în plenul Parlamentului
cu 209 voturi “pentru” şi patru voturi “împotrivă”. Nu contează
că au fost prezenţi doar 338 de senatori şi deputaţi din 467.
Nici că le-au lipsit vreo 21 de voturi etc. Să nu intrăm în
amănunte. Contează doar că a fost respinsă cu mai multe voturi
”pentru” decât ”împotrivă”, pentru că Puterea, deşi aflată în
sală, nu a votat. Culmea democraţiei!
Apariţia fetei îmbrăcate în carne sau goală puşcă în
prezidiul Parlamentului României ar fi fost, părerea mea, o
imagine mult mai puţin şocantă, decât modul în care nişte aleşi
ai acestui înalt for democratic au înţeles să-şi exercite menirea.
Şi oamenii ăştia nu au niciun complex, nicio reţinere, sunt egali
cu ei înşişi, par normali din cap până în picioare, chiar dacă
întorc principiile democraţiei cu susul în jos. Iar eu mă mai mir
de costumaţia americancei!
Am închis ochii şi am ascultat o baladă, am văzut un pian
într-un lan de porumb şi mi-am spus că muzica asta nu e totuşi
pentru noi. Încă nu avem dreptul la ea. Ca să poţi uda haina de
pe tine la un concert Lady Gaga trebuie să ştii să asculţi întâi
pianul acasă, sau în lanul de porumb, să te bucuri de sunetul
lui mai întâi. Aşa şi cu democraţia. Şi cu instituţiile statului.
Întâi înveţi ce sunt şi cum funcţionează ele şi abia după aceea
te pui pe treabă.
Ce ţi-e şi cu moda asta! Acum se poartă vintage.
Aviz amatorilor.
MMXII NR.119