Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

14
VASILE GORDUZ ÎN COLECŢIA MUZEULUI DE
ARTĂ VIZUALĂ GALAŢI
Când abordăm creaţia unui
sculptor român de anvergură din
secolul XX, aşa cum este cazul lui
Vasile Gorduz (1931-2008), cred că
e inevitabilă raportarea la două
personalităţi emblematice ale sculpturii
noastre şi anume Constantin Brâncuşi
şi Dimitrie Paciurea. Operele lor pot
constitui repere ale unor categorii
estetice: o coordonată clasică la
Brâncuşi şi una romantică, expresionistă
la Paciurea. Ambele tendinţe le întâlnim
şi în opera lui Paciurea, sigur, într-un
dozaj mai greu de definit, care face
parte din substanţa organică a
stilului său.
Dintr-o astfel de perspectivă, a
celor două categorii estetice, propun
şi interpretarea lucrărilor lui Vasile
Gorduz aflate în patrimoniul Muzeului
de Artă Vizuală din Galaţi: Pomona şi
Soţia lui Icar.
Să ne amintim că Pomona era zeiţa
abundenţei în mitologia romană, numele
ei venind de la pomum - fruct; în
reprezentările tradiţionale, în secolul al
XIX-lea ea este infăţişată adesea ţinând
o tavă cu fructe. Ce reprezintă
compoziţia în piatră a lui Gorduz de la
muzeul din Galaţi? O construcţie
arhitecturală, cu câteva paliere
orizontale intersectând axul vertical al
personajului. Personaj, de altfel foarte
abstractizat, redus la câteva forme
geometrice simple: o formă ovoidă care
este cea a capului, şi câteva elemente
verticale, amintind coloanele.
Această marcare a axului vertical
la intervale bine gândite de sculptor
poate sugera şi căutările în domeniul
proporţiilor ideale, caracteristice
epocilor clasice. Rezultatul este însă o
sculptură foarte modernă, cu forme
abstracte şi conţinând chiar o notă de
umor. O Pomonă a secolului XX, o
Pomomă modernă, având însă toate
elementele care o transformă
într-un semn tridimensional,
un simbol.
Fiindcă o calitate – mai bine
spus una dintre calităţile
primordiale ale lui Gorduz- o
constituie tocmai o înţelegere
adâncă a materiei, o ştiinţă de a
o investiga şi de a face aparentă
această investigare. Pomona
este o compoziţie care pune
accentul pe organizarea spaţială
şi lasă spectatorului plăcerea
subtilă de a o parcurge cu
privirea, de a se bucura de
reperele spaţiale, de alternanţele
de forme. Cred că în acest tip de
lectură găsim o intersecţie a
spiritului clasic cu modernitatea
pe care o propune Gorduz prin
distanţarea ironică de aceasta.
Cea de a doua lucrare, Soţia
lui Icar pare a evolua pe linia lui
Paciurea sau, ca să folosim
repere mai largi, pe linia unei
tensiuni romantic- expresioniste.
Şocul descifrării începe cu
perspectiva oferită de artist. Noi
nu-l vedem pe Icar- în fond el
este personajul principal al
mitului- ci pe soţia sa. Iată un
prim element de originalitate ce
conferă senzaţia de trăire
emanată de un fapt concret. Este
un transfer din zona mitului în cea
a realului, însă o demitizare ce
aduce cu sine emoţia. Şi asupra
transmiterii emoţiei, a
implacabilului soartei
cunoscutului personaj mitologic
se concentrează artistul.
Personajul feminin, filiform, arcuit
către înalt, transmite asteptarea
înfrigurată, teama trăită.
Descoperim şi aici preferinţa
artistului pentru compoziţii clar
MMXII NR.119