Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

Tineri Poeţi Basarabeni:
Olga Apolonic
S-a născut la 14 noiembrie 1989 în s.Furceni, r.Orhei.
A absolvit Colegiul Pedagogic Vasile Lupu din or.Orhei -
specialitatea învăţător la clasele primare şi Şcoala de Muzică
pentru Copii, specialitatea acordeon. În perioada 2003-2006
este membru al Consiliului Raional al Tinerilor. În 2004
participă la concursul republican Florii 2004, obţinând
diploma de menţiune la compartimentul Poezie. În prezent îşi
face studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea
Litere. (V.F.)
Olga Apolonic Mihai Carabet
Nostalgie
As vrea sa zbor, dar n-am putere
Prea mult, aşa, am irosit.
O parte-am dat-o pe durere,
O altă parte pe iubit.
Şi restu-am dat-o tot iubirii
Mereu cu binele sa fiu
Şi am rămas cu-această liră
Într-un amurg orfan, pustiu...
În numerele următoare vom reveni cu
poeme ale membrilor Cenaclului Magia
Cuvântului din Chişinău
NR.119
E toamnă iar, trecută-i vara
Şi nu e nimeni vinovat
Nici stolul care-şi lasă ţara
Nici omul care m-a uitat.
***********
Tu eşti un soare,
Eu sînt o mare,
Tu eşti un vînt,
Eu sînt o ploaie,
Tu eşti o frunză
Eu sînt o floare-
Pe-acest pămînt
Cunună de sare.
Mihai Carabet
S-a născut în anul 1990 în satul Cazangic, raionul Leova.
În 2009 absolvă Liceul Teoretic Vasile Alecsandri din oraşul
Chişinău. În acelaşi an a fost înmatriculat la Facultatea de
Litere, USM, specialitatea limbă şi literatură română - limbă
greacă. Prezent în antologia de proză Declin (Sibiu: Arhip
Art, 2010) şi în antologiile revistei Singur - proză şi poezie
(Târgovişte: Singur, 2010).
Asfalt
şi toată simplitatea ta s-a prelins frumos pe asfalt printr-o
cretă
şi dimineaţa e aceeaşi
un măturător te dezbracă de frunze
a murit eva din tine
şi soarele îţi dă un bronz
pe care nu l-ai cunoscut niciodată
tu nu ai mâncat ciocolată şi nu ştii cum e
şi maşina bolnavă îţi lasă în piept o panglică neagră
meteo
azi ploi abundente
şi n-ai aflat că moartea locuia în tine
unicul lucru pe care-l regret e că moartea nu venea la mine în
poziţie de melc
copiii se joacă cu creta
pe asfalt
fast food
când mi-am smuls ultimii doi colţi
toate femeile se prefăceau brusc în hot-dog
şi cafea cu lapte
încercau să danseze pe strune
de chitară neacordată
dar îşi tăiau repede tălpile fine
din care curgeau toate drumurile
ca nişte panglici de mătase
apoi speriate
fugeau în cuptorul cu microunde din pieptul meu
să-şi încălzească mâinile
abia acum mi-am dat seama că nimeni nu mă recunoaşte
după vocea umedă
ce naşte cascade de aripi premature
ce se frâng uşor
sub greutatea firelor de praf auriu
azi am omorât podeaua de sub masă
cu încă o încercare de a ajunge la scaun
MMXII
13