Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

36
Kliosophice
EVENIMENTE POLITICO-SOCIALE ŞI
ECLEZIASTICE ÎN TIMPUL MONARHIEI
CONSTITUŢIONALE
refacerea unităţii bisericeşti, reintegrând Mitropoliile din
provinciile româneşti aflate până atunci sub dominaţii
După domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), străine. Constituţia din 1923, una din cele mai democratice
când s-a realizat Unirea celor două Principate româneşti din Europa în acel timp, a recunoscut cele două biserici
dunărene, Moldova şi Ţara Românească, şi s-au înfăptuit româneşti (Biserica Ortodoxă Română şi Biserica
reformele care au pus bazele statului român modern, a Română Unită cu Roma), alături de alte culte religioase,
urmat o perioadă cu schimbări frecvente în politica inferioare numeric, conform datelor statistice din
internă, cu aducerea unui Principe din Monarhia de perioada interbelică.
Hohenzollern-Sigmaringen, dar şi cu solicitări diplomatice În Transilvania, în timpul dualismului austro-ungar
pentru obţinerea independenţei politice în raport cu (1869-1918), Biserica Ortodoxă Română şi-a păstrat
Puterea Otomană, aflată în declin continuu.
identitatea confesională, iar prin infiinţarea de şcoli a
Constituţia din 1866, precedată de Statutul continuat să fie un factor de unitate naţională. În 1869,
dezvoltător al Convenţiei de la Paris, situa Romania pe la 28 mai a fost recunoscut Statutul de organizare a
traiectul statelor civilizate europene, promovând reformele Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania prin
civile în vederea dezvoltării societăţii româneşti. contribuţia majoră a mitropolitului Andrei Şaguna.
Propriu-zis, Monarhia Constituţională debutează în 1867, Documentul a fost ratificat de către împăratul Francisc
când a fost adus Carol I
Josif I. Principiile de bază ale
Principe monarhic pe
Statutului erau autonomia şi
tronul României (care a
sinodalitatea sau ,,sistemul
devenit regat în 1881).
constituţional reprezentativ’’.
În vremea lui Carol I
În 1925, Mitropolitul
s-au infiinţat Instituţiile
primat, Miron Cristea, fost
statului român modern,
episcop de Arad, a fost ridicat
s-a proclamat ( 9 mai
la rang de Patriarh, iar din
1877) şi recunoscut
acel moment Biserica
independenţa României pe
Ortodoxă Română a devenit
plan european. În timpul
nu numai autocefală (cu
lui Ferdinand I ( 1914 -
conducere sinodală de sine),
1927), România a devenit
dar şi egală altor biserici surori
stat naţional şi unitar prin
Unirea Transilvaniei, a
C.Macarie - Similitudini
în spaţiul răsăritean. În
perioada interbelică
Basarabiei şi Bucovinei cu
funcţionau seminarii teologice
Ţara, în urma Marii Adunări Populare de la Alba Iulia pentru pregătirea personalului de cult şi Academii (Arad,
(1 decembrie 1918). Continuându-se eforturile de Oradea ) şi Facultăţi de teologie în cadrul Universităţilor
păstrare a suveranităţii şi integrităţii, s-au iniţiat şi aplicat de tradiţie din spaţiul românesc (Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi,
reforme sociale, s-a promulgat Constituţia din 1923, Sibiu, Cluj Napoca, Chişinău), unde şi-au desfăşurat
corpul diplomatic fiind prezent în Liga Naţiunilor prin activitatea profesori de prestigiu (Eusebiu Popovici, Ioan
ministrul de externe Nicolae Titulescu, în două rânduri Mihălcescu, Dumitru Stăniloae, Haralambie Rovenţa,
ca preşedinte al organizaţiei internaţionale pacifiste. Nichifor Crainic, Liviu Stan, Vasile Radu etc.).
Monarhia contituţională a fost întreruptă în februarie 1938 Puterea politică a considerat necesară prezenţa în
de către Carol al II-lea, prin instaurarea dictaturii regale, Parlamentul României a mitropoliţilor în funcţie, solicitând
urmată de anii celui de-al doilea război mondial. După şi contribuţia Patriarhului B.O.R., Miron Cristea, în
23 august 1944, teoretic s-a revenit la Constituţia din 1923 Regenţa regală (1927-1930), alături de regina mamă şi
şi implicit la Monarhia constituţională, însă prezenţa alţi prelaţi de stat. O problemă delicată a apărut atunci
trupelor sovietice a impus treptat regimuri care au împins când Statul român a semnat Concordatul cu Vaticanul
statul român într-un lagăr ideologic sumbru şi nedorit (1927), impunându-se o poziţie inferioară Bisericii
de români.
Ortodoxe Române, document abrogat în deceniul următor.
În planul vieţii bisericeşti, Biserica Ortodoxă Română După anul 1938, când a fost abrogată Constituţia
a fost prezentă în societatea civilă la fondarea Academiei democratică, România a fost atrasă în spaţiul economic
Române (prin prezenţa episcopului Melchisedec german, cu toate consecinţele ce au urmat pe plan
Ştefănescu), prin eforturile susţinute în vederea obţinerii
autonomiei (1881) şi a autocefaliei (1885) faţă de
regional şi internaţional în următorii ani.
Patriarhia ecumenică de Constantinopol, cu care a rămas
în raporturi sinodale. După anul 1918 s-a trecut la
Victor Marola
MMXII NR.119