Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

46
Articol de V.Placintă
Andrei Ciurunga – un poet
basarabean
Născut la 28
octombrie 1920, în oraşul
Cahul, (Basarabia) Andrei
Ciurunga (Robert
Cahuleanu) urmează
cursurile şcolii primare,
ca şi primii şapte ani de
liceu, în oraşul natal,
ultimul an de liceu
absolvindu-l la Bolgrad, în
iunie 1939. După
eliberarea Basarabiei
(1941) este angajat
pedagog, mai întâi la
gimnaziul Ion Voievod din
Cahul, apoi la liceul
B.P.Haşdeu din Chişinău unde, în paralel cu activitatea
didactică, funcţionează şi ca redactor al publicaţiilor locale
Basarabia, Basarabia literară şi Raza, până la 20 martie
1944, când se refugiază la Brăila cu toată familia. Aici
intră, de asemenea, în presă, lucrând la ziarele Expresul,
Ancheta şi Înainte. În noiembrie 1945 este arestat pentru
un articol net anticomunist, publicat în Expresul, fiind
considerat autorul moral al manifestaţiilor pro-monarhiste
din ziua de 8 Noiembrie a aceluiaşi an. Printre colegii de
închisoare de atunci figura şi regretatul poet brăilean Marcel
Gafton, abia elev de liceu. În septembrie 1949, Andrei
Ciurunga se transferă în redacţia revistei Flacăra din
Bucureşti. În seara de 2 februarie 1950 este din nou arestat,
de data aceasta pentru o plachetă de versuri ostilă regimului
comunist, publicată clandestin la Brăila în aprilie 1947,
sub titlul Poeme de dincoace. Cum corpul delict nu a
putut fi găsit la anchetă, Andrei Ciurunga este condamnat
la 4 ani de temniţă grea pentru volumul Cântece de dor
şi război, apărut în 1944 la Chişinău şi cuprinzând versuri
potrivnice comunismului şi marelui vecin de la Răsărit,
care ciuntise hotarul României de atunci. În timpul detenţiei
de la Canal a scris numeroase poezii cu caracter
protestatar, învăţate pe de rost de ceilalţi deţinuţi şi scoase
din închisori, în ţară sau peste graniţă. Nu erau numai
versuri de rezistenţă, ci de supravieţuire în condiţiile extrem
de grele de la Canal, atât pentru autorul lor, cât şi pentru
cei care credeau în puterea cuvântului vizionar. Printre
scriitorii de-atunci se mai aflau închişi împreună cu el
I. Peltz, George Ivaşcu, Nicolae Davidescu, Ştefan
Ionescu, Horia Niţulescu... Eliberat în mai 1954, la trei
luni după expirarea pedepsei, lui Andrei Ciurunga i se
interzice să mai semneze. Va fi, deci, pe rând, om de
serviciu, portar, magazioner, în diferite locuri de muncă.
În noiembrie 1958 este arestat pentru a treia oară şi
condamnat la 18 ani de muncă silnică pentru vina de-a fi
scris şi difuzat poeziile de la Canal, care începuseră să
circule atât prin ţară, (clandestin) cât şi-n străinătate
(făţiş)… de către colegii de detenţie în această perioadă:
Iese din închisoarea Gherla în august 1954, în urma
decretului de graţiere din acel an. În anul 1967 este reprimit
în Uniunea Scriitorilor. Fiind obligat să-şi schimbe
pseudonimul după ieşirea din închisoare, începe să
semneze Andrei Ciurunga, nume sub care i se mai editează
şapte cărţi de poeme, dintre care două pentru copii.
Desfăşoară o intensă activitate rebusistă şi
satirico-umoristică prin revistele de specialitate.
Aici e toată ţara
Pe după ziduri negre adunată,
cum brazii şi-i adună codrul sur,
stă ţara noastră veşnică şi toată,
cu temniceri şi lanţuri împrejur.
Tot sângele care-a hrănit secara
s-a strâns aici, din cronici până azi,
şi arde-acum ca focul în obraz
când şerpii umilinţei muşcă ţara.
Aici sunt toate: doinele şi hora,
râsul de ieri şi scrâşnetul de-acum,
logodnica din poză, mama, sora,
şi carul tatei scârţâind pe drum.
Aici e toată harta ţării mele:
un Caraiman de doruri, nevăzut,
un Nistru care spumegă, vândut
şi-o Dunăre de lacrimi şi de stele.
Se rup din cartea vremii voievozii
cu mersul şui în straie de ocnaşi
şi-aşa cum trec, prin mărăcini şi bozii,
Istoria se clatină de paşi.
Aici e gura care cheamă plebea
să-şi afle răzvrătirilor sălaş,
de parcă glasul adormit la Ţebea
s-ar fi întors pe Câmpul de la Blaj.
Aici e neamul tot, ca un ciorchine
strivit sub teascul vremii, bob cu bob.
- Şi fierbe azi în taină mustul rob
să curgă slobod vinul ţării, mâine.
Ţara mea de dincolo de ţară
Ţara mea de dincolo de ţară
cu privirea umedă de jind,
te-am purtat în mine, pribegind,
ca pe-o flacără ce arde pe comoară.
Încă din pruncia mea de aur
m-am simţit cu tine cununat,
dar te-a vrut al ei - şi te-a furat
nesătula poftă de balaur.
De-am strigat apoi că eşti a noastră
tânără, întreagă şi pe veci,
m-au închis între pereţii reci
şi mi-au pus zăbrele la fereastră.
Azvârlit în temniţa duşmană
gem adânc, însângerat sub fier
şi pun atunci câte-un crâmpei de cer
din seninul tău - bandaj pe rană.
Foamea când îmi cască noi abise,
vine câte-un pui de cozonac
ce-a crescut ca mine pe Bugeac
trupul să mi-l sature prin vise.
Ţara mea de dincolo de ape,
dacă şovăi în credinţa mea,
MMXII NR.119