Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

44
RADU MOŢOC
Scriitorii din Basarabia uitaţi de fantezie Istoria româneascã
Literaturii Române (1840-1918)
VI. „O ţară fără poeţi este ca o
hartă fără fluvii”, mărturiseşte Iurie
Gheorghe Păun
când el se află intr-o grădină cu flori.
De aceea noi nu-l vom uita pe Păun”.
Colesnic în primul volum al
(39)
impresionantei lucrări intitulate
Gh.Păun va rămâne pentru toţi
Basarabia necunoscută, (ajunsă la
românii o amintire istorică din viaţa
volumul 8), unde îl prezintă pe Gheorghe
culturală din Basarabia.
Păun (1848-1875). Autorul acestei
VII. Este greu de presupus dacă
enciclopedii a personalităţilor
reformele sociale survenite sub
basarabene, socoteşte firesc să tragă şi
domnia împăratului Alexandru al II-lea,
o concluzie: „Şi dacă cineva îşi
timp în care românii basarabeni s-au
închipuie că Basarabia în secolul
bucurat pentru o perioadă scurtă de
trecut n-a avut poeţi, greşeşte….Ţinând
anumite libertăţi, a favorizat apariţia
cont de trecutul întunecat şi vitreg, ne
unor scriitori care scriau în limba
împăcăm cu tristul gând că am avut mai
V.Gonceariuc
puţine piscuri care măsoară Răsărit cultura
unei civilizaţii”. (34) (tapiserie) -
Gheorghe Păun s-a născut în Deşertul anul
română. Ştefan Ciobanu este cel care
încearcă să descifreze această enigmă
atunci când analizează personalitatea
atât de complexă a lui Alexei Nacco.
1848, la Făleşti, judeţul Bălţi. Părinţii tătarilor
intenţionau să-l facă preot, dar din lipsa
Dela bun început este considerat ca o
enigmă a istoriei culturale din
posibilităţilor materiale este trimis la
Basarabia, prin faptul că este greu de
mănăstirea Frumoasa pentru a învăţa carte şi a deveni descifrat ce a fost în sufletul acestui român basarabean. În
cântăreţ bisericesc, fiind înzestrat cu o frumoasă voce. afară de Ştefan Ciobanu şi Petre V. Haneş, care citează din
După o activitate relativ scurtă de cântăreţ în corul acesta într-o prezentare mai mult decât sumară, nu am găsit
catedralei din Chişinău, intră într-o trupă românească de alte surse despre Alexei Nacco. Faptul că Iurie Colesnic nu-l
teatru, cu care în perioada anilor 1867-1869 face turnee abordează în cele 8 volume din Basarabia necunoscută, ne
în Moldova de dincolo de Prut. În anul 1870, se face să credem că acest personaj necesită o abordare mult mai
căsătoreşte şi se stabileşte în satul Obreja din judeţul profundă şi echilibrată cu analize complexe ale vremurilor în
Bălţi, apoi în localitatea unde s-a născut, Făleşti, unde care a trăit. Suntem conştienţi de limitele noastre de informare,
devine cântăreţ bisericesc. (35)
care sunt foarte reduse şi din acest motiv nu punem la îndoială
Cu toate că a fost un poet modest, avem de la posibilitatea existenţei unor lucrări recent apărute după anul
Gh. Păun un caiet cu 166 poezii şi două acrostihuri, care 1990, în legătură cu acest personaj care trebuie luat în
au fost recuperate şi păstrate de Ştefan Ciobanu, fiind considerare ca o sursă literară a vremurilor respective.
primite de la fiul poetului, Mihai Păun. Pe ultimele două Alexei Nacco s-a născut în anul 1832, într-o familie de
pagini găsim următoarea notiţă scrisă cu litere chirilice: mici boieri moldoveni cu moşii în judeţul Soroca şi Orhei.
„Cartea aceasta este a smeritului scriitor şi singur Studiile le face în cadrul regimentului nobililor din Petersburg,
autor. Gheorghe Feodorov Păun. 1868". (36) care ulterior se transformă în şcoală de artilerie. În anul 1850,
Poeziile lui Gh. Păun sunt pline de iubirea faţă de devine ofiţer de artilerie în armata rusă. (40)
poezia populară, pe care o reproduce şi o multiplică În perioada anilor 1853-1854, când Ţările Române sunt
creativ. În caietul său găsim şi poeziile lui Vasile invadate de trupele ruseşti, A. Nacco făcea parte din această
Alecsandri, care l-a influenţat în creaţia lui poetică. armată şi este greu de intuit cu ce sentimente a venit ca român
Poeziile sale sunt de multe ori pline de naivitatea inocentă basarabean pe teritoriul românesc. Adresa indicată pe ultima
a omului simplu, fără multă carte, scrise în limba poporului foaie dintr-un caiet scris cu litere latine confirmă şederea lui în
în care trăia. Uneori erau scrise chiar şi fără rimă, dar Moldova din dreapta Prutului: „Alexandru Naccu, poşta
probabil că aşa erau gustate la nunţile şi petrecerile din ultimă Sculeni de partea românească, la hanul Şloim, lângă
Basarabia. Poeziile lui rămân ca o amintire istorică din pod”. Interesantă este şi remarca lui Petre V. Haneş referitoare
viaţa culturală a Basarabiei. (37)
la numele utilizat în diferite ocazii: „Când stă în Basarabia, îl
Petre V. Haneş pomeneşte de Gh. Păun ca un poet cheamă Alexis, când stă dincoace de Prut, îl cheamă
mărunt, care adoptă modelul poeziilor populare auzite Alexandru.” (41)
de el în Basarabia. În acelaşi timp citează şi faptul că În această perioadă de 16 luni cât a stat cu trupele ruseşti
Gh. Păun a imitat poezia lui Vasile Alecsandri intitulată în Ţările Române, se presupune că a făcut cunoştinţă cu
Adio Moldovei. (38)
literatura română. Din motive necunoscute nouă, este nevoit
În plină mişcare de recuperare istorică naţională din să părăsească în anul 1858 serviciul militar, pentru a ocupa un
Basarabia, Iurie Colesnic scria în 1993 despre aceste post în cancelaria guvernatorului Basarabiei cu „însărcinări
poezii cu un simţământ de o mare sensibilitate: „Nouă speciale”. Din anul 1879, devine prefect de poliţie al judeţului
ne sunt scumpe aceste poezii, pentru că în ele, în aceste Tighina, dar îl suplineşte în câteva rânduri pe vice-
frământări ale sufletului, se oglindeşte trecutul trist al guvernatorul Basarabiei. În această perioadă, conduce partea
nostru, al basarabenilor, când sufletul încătuşat în
lanţurile culturii străine nu-şi putea cânta nici bucuria,
neoficială a ziarului guvernamental din Basarabia, pentru ca în
final Castelul să ocupe zburator, postul de acvatinta, consilier 620x760 superior mm al administraţiei
nici durerea. Pentru un prizonier eliberat, floricica ruseşti din Basarabia. (42) Se poate trage concluzia că A. Nacco
lui, crescută de el în temniţă, îi este scumpă şi atunci a fost integrat în administraţia ţaristă şi evident a fost nevoit
MMXII NR.119