Revista “Dunărea de Jos” – Nr.119 - Centrul Cultural Dunarea de ...

NR.119
In memoriam
DOLIU ÎN COMUNITATEA
ROMÂNILOR DIN AUSTRALIA
Vestea decesului celui care a condus zeci de ani
comunitatea românilor din Australia m-a luat prin
surprindere, pentru că nimic din corespondenţa
noastră nu divulga suferinţa fizică.
Am încercat să rememorez conjunctura prin care
s-a legat o trainică colaborare culturală, la o aşa
distanţă, cu domnul Mihai Maghiaru. Prima şansă
oferită de soartă a fost bucuria de a o cunoaşte pe
doamna dr. Veronica Gonţa, soţia regretatului istoric
de origine basarabeană, Alexandru I. Gonţa (1918-
1977), în familia preotului basarabean Igor Jechiu. Prin
intermediul doamnei V. Gonţa, o personalitate activă
în comunitatea românilor din Australia, am avut şansa
să organizăm Fondul de carte Australia la Biblioteca
Universitară „Alecu Russo” din Bălţi. În perioada cât
a funcţionat revista Timpul, condusă de Cristian
Crăciun, mesajul nostru privind Basarabia a fost bine
reliefat în paginile acesteia.
Dar, a doua şansă de a ţine legătura cu românii din
Australie a intervenit pe data de 3 aprilie 2007, când primesc o
scrisoare de la domnul Mihai Maghiaru în care
relatează următoarele:
Stimate Domnule Ing. Radu Moţoc,
Am primit adresa D-voastră de la Dl. Radu Negrescu-
Suţu, plus un număr de articole semnate de Dumneavoastră.
Asociaţia noastră are o modestă publicaţie care este în al
53-lea an de apariţie, Dl. Suţu este unul din
colaboratorii noştri.
Am încercat de mai multe ori să vă trimit o scrisoare
electronică dar fără succes, au venit toate înapoi.
Vă trimit ultimul număr al Buletinului de informaţii în
care veţi găsi, la pag. 8 articolul Cartea rară, Patrimoniu
Naţional, în numărul viitor va urma Alfabetul şi Tiparul
ş.a.m.d.
Cu deosebit respect
Mihai Maghiaru Hristos a Înviat !
Era a doua recomandare a generosului străstrăstrănepot
de Domnitor, făcută în favoarea mea. Prima a fost la redacţia
revistei Dorul, din Danemarca, condusă de sufletistul
Dan Romaşcanu.
Buletinul de informaţii, îngrijit cu mult profesionalism
de domnul Mihai Maghiaru, era mai mult decât un buletin de
informare a românilor din Australia. Sunt nenumărate articole
care menţionează tradiţia regalităţii şi a zilei de 10 mai, zi cu
mari semnificaţii în istoria României. Publicarea recentă a
testamentului regelui Carol I este cel mai bun exemplu de
informare a neamului românesc cu privire la subiectul regalităţii,
mult timp denigrată. Nu lipsesc relatări privind rezistenţa
anticomunistă, sub diferite forme şi martiriul românilor în
închisorile comuniste.
Şi patrimoniul naţional este apărat cu fermitate, fie prin
interviuri, precum cel solicitat doctorului Napoleon Săvescu,
sau articole pe această temă: Tropaeum Traiani - 1900 ani;
Ulpia Traiana Sarmisegetuza - 1900 ani; Scurtă istorie a
picturii bizantine, Roşia Montana etc.
Rememorarea unor personalităţi care au marcat istoria
politică şi culturală a României a constituit permanent o
preocupare a redacţiei revistei condusă de regretatul Mihai
Maghiaru. Trebuie să amintim articolele despre
Mihail Eminescu, Regina Elisabeta, Alex. Ioan Cuza,
Dora d’Istria, Mihail Kogălniceanu, Nicolae
Grigorescu, Henri Coandă etc.
Am recitit interviul acordat de Mihai Maghiaru
redactorului revistei Timpul din noiembrie 1994, care
conţine date biografice. Aflăm din acest interviu
câteva informaţii deosebit de importante. Mihai
Maghiaru face parte din generaţia de emigranţi
români sosiţi în Australia imediat după război, mai
precis pe data de 15 septembrie 1950. A lucrat la
început la repararea drumurilor, după care, în cadrul
primăriei, timp de doi ani, acestea constituind
obligaţii contractuale ale tuturor emigranţilor.
Meritul de a iniţia Asociaţia Românilor din
Australia revine românilor din Sydney, care pe data
de 5 iunie 1952 obţin actul de înfiinţare, cu nr. 8694.
O primă acţiune de consolidare a Asociaţiei o constituie
organizarea unui cor de 30 persoane şi a unei echipe de dansuri
naţionale, cu sprijinul învăţătorului Ştefan Verişan, proaspăt
venit la Sydney. Asociaţia şi-a propus încă din statut să ajute
pe noii veniţi în Australia, să stabilească legături culturale cu
societatea australiană, să cultive limba şi tradiţiile naţionale,
dar şi înfiinţarea unor parohii şi şcoli pentru românii
din Australia.
Pentru a menţine legătura între românii din Australia, a
fost necesară apariţia Buletinului de informaţii, în noiembrie
1951, condus cu atâta competenţă domnul Mihai Maghiaru.
Numărul românilor care trăiau în Sydney, la nivelul anilor
1994, era de 3.221, dintre care numai 500 erau activi şi sprijineau
obiectivele asociaţiei. Din nefericire, au fost şi probleme
nenumărate pentru a găsi un preot ortodox român care să
slujească într-o biserică ortodoxă din Sydney.
Putem spune cu siguranţă faptul că Mihai Maghiaru a
reprezentat o istorie vie a emigraţiei româneşti în Australia,
implicându-se încă de la sosirea sa de organizarea comunităţii,
pe care a condus-o până în ultima clipă a vieţii.
Păstrez o vie amintire a stilului său epistolar eficient,
concis şi plin de demnitate care caracteriza, cu siguranţă,
întreaga fiinţă a distinsului lider al comunităţii româneşti
din Australia.
Transmit pe această cale sincere condoleanţe familiei
îndurerate şi întregii comunităţi de români din Australia.
Dumnezeu să-l odihnească!
Radu Moţoc
© I.V.Anghel
MMXII
35