4. Metode de calcul energetice Åi aproximative în rezistenÅ£a ...
4. Metode de calcul energetice Åi aproximative în rezistenÅ£a ...
4. Metode de calcul energetice Åi aproximative în rezistenÅ£a ...
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
<br />
a<br />
b<br />
f (x). 1 (x) 0;<br />
f (x). 2 (x) 0<br />
; f (x). (x) 0<br />
...... (3.16)<br />
a<br />
b<br />
a<br />
3<br />
;<br />
- se rezolvă sistemul <strong>de</strong> ecuaţii (3.16) şi se obţin valorile<br />
constantelor a 1 , a 2 , a 3 , ...;<br />
- se înlocuiesc a 1 , a 2 , a 3 , ... în (3.14), obţinându-se astfel soluţia<br />
aproximativă a ecuaţiei (3.13).<br />
Concluzii şi observaţii.<br />
1. Condiţiile (3.16) reprezintă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re matematic,<br />
cerinţa ca funcţia eroare, f(x), să fie ortogonală în raport cu funcţiile<br />
θ 1 (x), θ 2 (x), θ 3 (x).... Rezolvând problema abordată aproximativ, nu<br />
este posibil ca funcţia eroare să fie ortogonală în raport cu toate<br />
funcţiile θ i (x), ci numai cu unele dintre ele. În acest mod se apropie<br />
<strong>de</strong> zero funcţia eroare nu numai pentru funcţii ortogonale, ci şi pentru<br />
orice funcţii θ i (x).<br />
2. Se <strong>de</strong>monstrează că metoda Galerkin este legată <strong>de</strong> meto<strong>de</strong>le<br />
<strong>energetice</strong>, fiind o variantă a acestora.<br />
3. Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> metoda Ritz, la metoda Galerkin nu este<br />
necesar să se scrie expresia energiei potenţiale totale, dar funcţia <strong>de</strong><br />
aproximare trebuie să satisfacă toate condiţiile la limită, adică nu<br />
numai cele geometrice (ca la Ritz) ci şi cele <strong>de</strong> solicitare. În acest<br />
sens se spune că metoda Galerkin este mai sensibilă la gradul <strong>de</strong><br />
aproximare al <strong>de</strong>rivatelor funcţiei.<br />
<strong>4.</strong> Ca şi metoda Ritz, metoda Galerkin dă rezultate mai puţin<br />
precise pentru tensiuni <strong>de</strong>cât pentru <strong>de</strong>plasări, aceasta fiind<br />
consecinţa faptului că funcţia se alege astfel încât ea să aproximeze<br />
bine problema dată, dar <strong>de</strong>rivatele ei (<strong>de</strong> care <strong>de</strong>pind tensiunile), <strong>de</strong><br />
regulă, nu.<br />
5. În general, meto<strong>de</strong>le <strong>aproximative</strong> <strong>de</strong> rezolvare a problemelor<br />
structurilor <strong>de</strong>formabile duc la soluţii care <strong>de</strong>termină mai precis<br />
<strong>de</strong>plasările <strong>de</strong>cât tensiunile. Această situaţie se datorează faptului că<br />
<strong>de</strong>plasările unei structuri sunt, în principiu, rezultatul comportării<br />
globale a structurii, pe când tensiunile sunt <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong><br />
configuraţiile locale, geometrice şi <strong>de</strong> solicitare. Deci, în principiu,<br />
pentru <strong>de</strong>terminarea exactă a tensiunilor trebuie elaborate mo<strong>de</strong>le şi<br />
meto<strong>de</strong> <strong>de</strong> <strong>calcul</strong> locale.<br />
86