10.06.2014 Views

4. Metode de calcul energetice şi aproximative în rezistenţa ...

4. Metode de calcul energetice şi aproximative în rezistenţa ...

4. Metode de calcul energetice şi aproximative în rezistenţa ...

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

- pe o porţiune Γ 1 a frontierei se cunosc <strong>de</strong>plasările u i ;<br />

- pe o porţiune Γ 2 a frontierei se cunoaşte încărcarea exterioară t i .<br />

Teorema reciprocităţii lucrului mecanic (Betti) se aplică astfel:<br />

- prima încărcare este încărcarea reală t i (necunoscută pe Γ 1 ),<br />

care produce <strong>de</strong>plasările u i (necunoscute pe Γ 2 );<br />

- a doua încărcare este o forţă concentrată unitate aplicată într-un<br />

punct al frontierei, pentru care se cunosc, din soluţia fundamentală,<br />

în toate punctele, <strong>de</strong>plasările şi tensiunile.<br />

Frontiera Γ, a domeniului D, a corpului care se studiază, se<br />

discretizează, adică se împarte în porţiuni, <strong>de</strong>finite prin noduri. Între<br />

două sau mai multe noduri se <strong>de</strong>finesc elemente <strong>de</strong> frontieră, în<br />

lungul cărora se consi<strong>de</strong>ră că <strong>de</strong>plasările şi încărcarea exterioară au<br />

variaţii cunoscute. În acest scop se folosesc funcţii <strong>de</strong> interpolare.<br />

Astfel se obţin elemente <strong>de</strong> frontieră <strong>de</strong> diverse tipuri, pentru<br />

aproximarea conturului corpului în plan (elemente liniare) sau în<br />

spaţiu (elemente <strong>de</strong> suprafaţă sau <strong>de</strong> volum).<br />

Frecvent se folosesc aceleaşi funcţii <strong>de</strong> interpolare [N (k) i ] atât<br />

pentru <strong>de</strong>plasările u i cât şi pentru încărcarea t i , astfel încât, pentru<br />

elementul <strong>de</strong> frontieră k, se scriu<br />

u i = [N (k) i ]{u (k) }, t i = [N (k) i ]{t (k) },<br />

în care {u (k) } şi {t (k) } sunt valorile nodale (<strong>de</strong> pe frontieră) ale<br />

<strong>de</strong>plasărilor, respectiv ale încărcărilor.<br />

Metoda elementelor <strong>de</strong> frontieră duce la obţinerea unui sistem <strong>de</strong><br />

ecuaţii algebrice lineare <strong>de</strong> forma<br />

[A] {u}=[B] {t}, (3.36)<br />

în care: {u} şi {t} sunt vectorii <strong>de</strong>plasărilor, respectiv încărcărilor<br />

nodale (<strong>de</strong> pe frontieră); [A] – matricea <strong>de</strong> influenţă a <strong>de</strong>plasărilor;<br />

[B] – matricea <strong>de</strong> influenţă a încărcărilor.<br />

Sistemul <strong>de</strong> ecuaţii (3.36) are o configuraţie oarecare, adică este<br />

nesimetric şi „plin”, iar necunoscutele sale sunt <strong>de</strong>finite în nodurile<br />

reţelei prin care a fost discretizată frontiera: în unele noduri<br />

<strong>de</strong>plasările u i , iar în altele încărcarea t i .<br />

Dacă ecuaţiile se grupează convenabil, sistemul (3.36) se poate<br />

scrie sub forma<br />

n<br />

c<br />

n c<br />

u<br />

<br />

c n<br />

t<br />

<br />

A A B<br />

B <br />

c n ,<br />

u<br />

t<br />

<br />

100

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!