Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
implica în nici un fel pe credincioşii creştini în dezbaterile doctrinare cosmologice
nesfârşite ce frământau lumea filosofică antică, dar face referinţă la ea în locurile
unde discursul său privind natura cerului şi a tăriei nu mai găsea elemente explicative.
El preferă calea mai sigură a ataşării prin credinţă de textul scripturistic,
spunând că „dacă am încerca acum să vorbim de toate câte spun aceşti învăţaţi, am
cădea şi noi în aceeaşi pălăvrăgeală ca şi ei. Noi, însă, să-i lăsăm pe aceşti învăţaţi
să se lupte între ei. Să nu mai vorbim de natura existenţelor ci să dăm crezare lui
Moisi, care a spus: «A făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi să slăvim pe Marele
Meşter al celor făcute cu înţelepciune şi măiestrie” 25 . Aşa cum deja am spus şi e
fapt esenţial pentru modul de înţelegere a doctrinei sale cosmologice, Omiliile
Sfântului Vasile la Hexaimeron sunt mai mult discurs omiletic şi retoric pentru
credinţă şi pentru Dumnezeu decât abordare ştiinţifică sistematică, analizarea lor
fiind totuşi necesară în perspectiva definirii unei doctrine creştine cosmologice
atât prin unele idei corecte pe care le afirmă crezând mai mult textului scripturistic
decât opiniilor filosofilor, cât şi prin corecţiile şi completările ce le vor face doctrinei
sale ceilalţi Sfinţi Părinţi Capadocieni.
Doctrina despre natura eterică a cerului e amintită şi acceptată implicit iarăşi
de Sfântul Vasile cel Mare, însă tot cu atitudine polemică şi dispreţuitoare, atunci
când vorbeşte despre faptul că Dumnezeu a creat mai multe ceruri şi când aminteşte
despre distincţia dintre cerul creat întru început şi tăria creată în cea de a doua
zi. Deşi într-alt loc afirmase că cerul era, ca şi pământul la început, „netocmit”,
pentru că „nici nu era încă terminat şi nici nu primise propria lui podoabă; nu era
luminat nici de lună, nici de soare şi nici încununat cu cetele de stele, care încă nu
se făcuseră” 26 , el totuşi nu acceptă teoria creării în etape a uneia şi aceleiaşi realităţi,
cerul () numit tărie () în cea de a doua zi. Şi aici se pare
că are dreptate şi din punct de vedere al cosmologiei moderne, ca şi în privinţa
afirmării existenţei mai multor ceruri create de Dumnezeu. El afirmă tranşant:
„S-a spus de unii din cei dinaintea noastră că în textul acesta al Scripturii nu e vorba
de facerea unui al doilea cer (), ci este o tâlcuire a celui dintâi cer; că
Scriptura, la început, a vorbit pe scurt de cer şi de pământ, iar aici ni se arată mai
pe larg chipul în care a fost făcut fiecare. Eu, însă, spun că, deoarece s-a dat celui
de al doilea cer () şi alt nume şi o întrebuinţare deosebită, acesta este alt
cer decât cel făcut la început, de o natură mai tare (), căruia i s-a dat
şi o întrebuinţare deosebită în univers” 27 .
Tăria () este astfel o realitate distinctă, alcătuită dintr-o „natură
mai tare”, creată de Dumnezeu prin implicarea Sa directă, referatul biblic nespu-
142
25
Om. I, 11, p. 83.
26
Om. II, 1, p. 84 - 85.
27
Om. III, 3, p. 100.