Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
nând pur şi simplu „«Şi s-a făcut tărie», ci: «Şi a făcut Dumnezeu tăria» (Fc, 1, 7)
şi iarăşi: «A despărţit Dumnezeu» (Fc, 1, 7)”, Sfântul Vasile reliefând acest fapt
îndeosebi pentru a arăta participarea distinctă a Persoanelor Sfintei Treimi în actul
creator al unui element ordonator al creaţiei primordiale, „glasul cauzei prime”
aparţinând Tatălui fiind înfăptuit de „mărturia Puterii făcătoare şi creatoare” 28 .
Această referinţă este foarte importantă în definirea realităţii „tăriei” pentru că,
anticipând puţin, aşa cum apare şi la Sf. Grigorie de Nyssa, aceasta e tocmai locul
şi mediul de manifestare a puterii lui Dumnezeu. Sfântul Vasile combate opinia
„filosofilor care presupun că există un singur cer a cărui natură nu permite să i
se mai adauge un al doilea sau un al treilea sau mai multe ceruri, deoarece, după
cum gândesc ei, toată substanţa cerului a fost folosită la alcătuirea unui singur
cer”. E vizată şi rezumată aici, practic, doctrina filozofică antică 29 despre natura
eterică a cerului, conform căreia, cerul trebuia să fie un corp unitar, continuu
(acest fapt am văzut că l-a împrumutat şi Sfântul Vasile) care să asigure mişcarea
uniform circulară a stelelor şi a tuturor corpurilor cereşti pe care anticii le vedeau
că se mişcă pe cer. Conform acestei doctrine, dată fiind infinitatea universului
şi veşnicia materiei alături de demiurgul creator presupus de sistemele filosofice
antice, corpul eteric al cerului trebuia să fie şi el nemărginit. „Cerul (),
spun ei – filosofii antici, este un singur corp, care se mişcă circular, şi acesta
este mărginit dacă substanţa pentru facerea cerului s-a întrebuinţat la primul cer;
atunci n-a mai rămas nimic pentru facerea celui de al doilea sau celui de al treilea.
Acestea îşi închipuie cei care dau Creatorului pentru facerea lumii o materie
necreată ()”. 30 Împotriva acestei doctrine, Sfântul Vasile pare să
îmbrăţişeze, practic, opinia acelor „filosofi care susţin că sînt nenumărate ceruri
şi lumi”, ataşându-se şi el, pe baza mărturiilor Sfintei Scripturi, modelului cosmologic
geocentric, pe care însă îl critică în alte aspecte. El spune: „Deci, cuvântul
filosofilor care spun: «e cu neputinţă» ni se pare de râs şi de batjocură. Atât de departe
suntem de a ne îndoi de existenţa unui al doilea cer (), încât căutăm
şi pe al treilea, de a cărui privire a fost învrednicit fericitul Pavel (2 Co 12, 2); iar
psalmistul, când vorbeşte de „cerurile cerurilor” ( ) (Ps 148,
4), ne face să ne gândim la mai multe ceruri” 31 .
Prin aceasta Sfântul Vasile aduce, păstrându-se fidel Scripturii, o îmbunătăţire
a modelului cosmologic al filosofilor antici, acceptând şi afirmând exis-
Sfântul Vasile cel Mare
28
Om. III, 4, p. 102.
29
Platon, Phaidon, 108d-111d, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. IV, Bucureşti,
1983, p. 128.
30
Om. III, 3, p. 99.
31
Ibidem.
143