Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Sfântul Vasile neagă iarăşi ipoteza filosofilor antici care identificau natura
tăriei cu una din cele patru substanţe simple ale lumii: focul, aerul, apa, pământul
spunând că „totuşi noi nu acceptăm să se spună că «tăria» () este făcută
din una din aceste substanţe simple sau din amestecul lor”, precum şi opinia comună
ce punea originea „tăriei” în apă. 38
Explicaţiile inspirate sunt îndeosebi cele biblice care trimit la aceeaşi ecuaţie
a tăriei ca loc şi mediu de manifestare a puterii lui Dumnezeu, însă explicate de
Sfântul Vasile într-un mod pueril, simplist, ce-l va determina pe fratele său, Grigorie
de Nyssa, să scrie Cuvântul Apologetic la Hexaimeron pentru a completa şi
a dărui Bisericii o învăţătură cosmologică ştiinţifică relativ corectă.
Sfântul Vasile spune că „numele «tărie» () este folosit de
obicei în Scriptură pentru cele ce au o tărie covârşitoare ().
De pildă, când spune: «Domnul este tăria () mea şi scăparea mea (Ps
17, l) şi: «Eu am întărit () stâlpii lui» (adică ai pământului) (Ps 74,
3) şi: «Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii () Lui» (Ps
150, 1)”; sau, de asemenea, Sfântul Vasile spune că „Scriptura obişnuieşte să numească
«tărie» () ceea ce este tare şi rezistent (
” sau „pentru a arăta o natură tare ()”, „tare şi rezistent”
putând fi, în opinia lui, „aerul condensat”, întărit de Dumnezeu în tunet a cărui
natură e dată, de fapt, de „tăria şi rezistenţa vântului care se opreşte în cavităţile
norilor, de unde rupându-se silnic, dă naştere zgomotului tunetului”, natura lui (a
vântului) tare fiind „în stare să ţină apa, care alunecă şi se împrăştie uşor” 39 . O explicare
plină de retorism care are totuşi oarecare valoare de adevăr dacă ţinem cont
că prin cuvântul „vânt” Sfântul Vasile înţelege, undeva mai sus, „duh”, cu sensul
de forţă animatoare a fenomenelor atmosferice, termenul ebraic ruah permiţând
această înţelegere: „Moisi vorbeşte aici de duhul acesta de pe pământ, adică de
mişcarea aerului” 40 .
Este interesantă menţionarea, în acest context, a lămuririi naturii „tăriei”
în funcţia ei de susţinere a apelor, a referinţei pe care o face Sfântul Vasile la
„pricina care face ca pământul, care este mai greu decât apa, să stea suspendat în
mijlocul universului”, şi care „face ca şi acea cantitate enormă de apă ... să rămână
imobilă în jurul pământului”, referinţă pe care o dă unora „dintre ascultătorii
38
Om. III, 4, PG T 92, col. 60, p. 101: „nu trebuie să se creadă că tăria este asemenea
cu apa îngheţată sau cu materia aceea care-şi are originea din strecurarea unei
materii lichide, care este piatra de cristal, despre care se spune că ia naştere printr-o
presiune foarte mare a apei, sau că tăria este ase menea pietrei străvezii, care se
formează în mine...” etc.
39
Cf. Om. III. 4, p. 101. PG 29, col. 60-61.
146
40
Om. II, 6, p. 92.