Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
Explicaţia e vădit forţată, dar e interesantă prin modul de argumentare naturalist
ştiinţifică a evenimentelor descrise în Biblie (calcule matematice şi fizice
ale forţelor telurice, confirmări ale prezenţei apei în diferite alte corpuri cereşti,
etc., etc.) – aspecte pe care nu le vom aprofunda aici, putând fi consultate direct
pe internet. Însă noi argumente tot filologice, precum tâlcuirea de către Rabbi
Solomon Yitzchaki (A.D. 1040–1105) din Franţa, a versetului Genesis 1:8a ca „Şi
Dumnezeu a numit tăria foc în ape - And God called the expanse fire in waters”,
în locul traducerii tradiţionale creştine: „Şi Dumnezeu a numit tăria cer - And
God called the expanse heaven”, pe baza etimologiei cuvântului shamayim (cer)
compus din cuvintele foc (esh) şi apă lichidă (mayim), îi ajută autorului teoriei
să explice încălzirea până la incandescenţă a „stâlpilor pământului” – pământul
devenind astfel „foc în apă” – cer sau tărie – sub efectul repetat al forţelor gravitaţionale
ale Soarelui şi Lunii, apa subterană ajungând sub o presiune enormă
înainte de Potop şi astfel declanşând cataclismul planetar ce a dus la forma actuală
a Pământului, cu continentele separate, cu clima şi cu munţii şi râurile pe care înainte
nu le avea aşa de mari şi de diferenţiate. Conform acestui mod de înţelegere,
în Biblie ar fi fost introdus artificial şi pentru claritate pe lângă substantivul tăria
adjectivul cerului, în cele 4 cazuri când acestea se întâlnesc împreună în Geneză
(Fc 1, 14-20) (considerate de autor ca formulări redundante dacă tăria ar fi acelaşi
lucru cu cerul sau atmosfera – sic!), în opoziţie cu primele 4 cazuri din Fc 1, 6-8,
tăria fiind o singură realitate – crusta terestră – pe care noi nu o putem înţelege
datorită faptului că nu putem să înţelegem starea de dinainte de cădere, când cerul
era pe pământ (sic!) 62 .
Teoria e marcată, aşa cum se poate deduce, de inadvertenţe şi concepţii specifice
mediului protestant şi spiritului american, autorul ei refuzând, în străduinţa
sa de a explica referatul creaţiei doar cu ajutorul în principal al geologiei şi doar
circumscris Pământului ca planetă şi ca realitate imediată, să accepte o viziune
mai largă implicând tradiţiile filosofice, religioase şi alte teorii ştiinţifice (Big-
Bang, fizica quantică) şi rămânând fără răspunsuri la multe contradicţii ce le ridică
teoria sa (bunăoară de ce forţa gravitaţională a Soarelui sau a altor sateliţi ai altor
planete nu le fac să explodeze şi pe ele, dacă în doar 2000 de ani această forţă a
acumulat energia necesară cataclismului diluvian de pe Terra explicat astfel foarte
naturalist? etc.)
Însă cu toate acestea am considerat utilă menţionarea ideilor ei întrucât şi ea
se înscrie în tipul exegezei realiste şi naturaliste pe care a practicat-o şi Sfântul
Vasile cel Mare şi, de asemenea, în perspectiva încercării de a plasa cosmogonia
terestră descrisă de Biblie în cadrul scenariului şi scării timpului propuse de teoria
Sfântul Vasile cel Mare
62
Cf. http://www.creationscience.com/onlinebook/FAQ37.html şi următoarele.
157