Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
rii, să înţeleagă ad-literam şi realist referatul creaţiei, dar ridicând unele întrebări
şi probleme, după părerea noastră probabil insolvabile într-un asemenea scenariu.
De exemplu, dacă „tăria” a fost „sfărâmată” atunci, la potop, acum ea mai există
sau nu mai există? Atunci ceea ce a creat Dumnezeu în primele şase zile ale creaţiei
– cunoscut ca fiind însăşi structura lumii –, mai exact un element din cele
create în cele şase zile, tăria, a fost desfiinţată („sfărâmată” !!!) sau, probabil, doar
modificată la Potop, fapt greu de crezut, chiar dacă acesta a fost un „cataclism” aşa
cum îl descrie Biblia. Căderea omului, într-adevăr, a produs schimbări ontologice
în om şi în firea lucrurilor. Dar, şi potopul? Şi tocmai asupra unui element creat în
a doua zi a creaţiei, pentru păcatele desfrâului şi egoismului unor oameni primitivi?
Lumea actuală mai are „tărie”? Aşa cum o înţeleg neoprotestanţii şi, după ei
şi Părintele Serafim Rose, anume ca şi atmosferă sau văzduh, ea ar trebui încă să
existe, însă probabil transformată („sfărâmată” !!!) şi cu alte caracteristici faţă de
perioada antediluviană – probabil o „tărie” mai slabă, care nu mai ţine tot atât de
multă apă deasupra.
Înţelegerea „tăriei” doar ca atmosferă sau văzduh face parte din scenariul ce
circumscrie referatul biblic al creaţiei doar la pământul proxim omului conform
puterii restrânse de cunoaştere a acestuia. Ori referatul creaţiei i-a fost revelat lui
Moise pe Sinai direct de Dumnezeu şi probabil scenariul pe care Dumnezeu îl
vizează e mult mai vast şi deosebit de înţelegerile ad-literam pe care le practică
unii neoprotestanţi, pe care Părintele Serafim Rose caută să le pună de acord cu
Sfinţii Părinţi. Se ignoră, bunăoară, elementele de filologie ebraică ce lămuresc
mult asupra înţelesurilor realităţilor create în cele şase zile ale creaţiei (eshmaym
– „foc în apă” – tradus prin „cer”; yom – „perioadă de timp” – tradus prin „zi”,
etc.), elemente de filosofie şi cosmologie antică (Sfântul Vasile se apropie de teoria
eterică a cerului comparându-l şi el cu un corp sau o substanţă continuă ce
permite mişcarea uniform circulară a corpurilor materiale, foloseşte teoria celor
patru elemente fundamentale ale lumii: focul, aerul, apa şi pământul, etc.), fapt ce
permite acceptarea unui model cosmologic teist-evoluţionist şi macrocosmic, iar
nu doar circumscis pământului înţeles ca realitate proximă omului creată oarecum
instantaneu, model ce nu contrazice faptul că Dumnezeu a creat lumea, ci, dimpotrivă,
arată mai cu adevărat slava şi măreţia Creatorului ce a făcut întreg Universul
prin legi şi raţiuni ordonatoare, iar nu doar pământul pe care unii exegeţi moderni,
întocmai ca şi cei vechi, aproape că refuză să-l încadreze în imensul cosmos descoperit
de ştiinţa modernă.
În cele din urmă, nu suntem împotrivă şi nu dezagreem posibila viziune cosmologică
sesizată de Părintele Serafim Rose, pentru că în cosmologie ne aflăm pe
tărâmul ipotezelor de milenii. Dimpotrivă, chiar o apreciem, pentru curajul de a
urma fidel Scripturii într-o problemă atât de enigmatică pe care mulţi exegeţi şi
132