Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
aceasta din urmă foarte selectiv, datorită abordării foarte concret realiste a discursului
său despre cosmos pe baza referatului biblic al creaţiei. Cititorul neteolog
s-ar putea întreba: şi în cele din urmă cum a apărut lumea, în concepţia Sfântului
Vasile cel Mare, şi care e modelul cosmogonic şi cosmologic pe care el îl propune,
pentru că discursul său e mai mult plin de respingeri şi delimitări faţă de diferitele
teorii şi modele cosmologice din epocă, decât de afirmaţii privind o anumită natură
şi structură a lucrurilor create? Analizând, însă, în perspectiva scopului omiletic
mărturisit de altfel al discursului său, a complexităţii şi nesiguranţei modelelor
cosmologice antice, cât şi a incertitudinii chiar a modelelor cosmologice moderne,
se poate deduce că în cele din urmă modul de abordare a problemei creaţiei lumii
de către Sfântul Vasile cel Mare e unul îndreptăţit, atitudinea sa (echi)distantă faţă
de teoriile cosmologice antice dovedind înţelepciune, doar tonul său prea critic şi
polemic uneori fiind nejustificat după normele deontologiei ştiinţifice moderne,
însă scuzabil în contextul apologetic şi al dezbaterilor din şcolile filosofice antice.
Acceptând ca atare modul său de abordare, rămâne interesant de descoperit
care a fost de fapt concepţia cosmologică a Sfântului Vasile cel Mare?
Vom încerca în acest studiu să descriem posibilul model cosmologic al Sfântului
Vasile cel Mare printr-o analiză amănunţită a elementelor primordiale ale
creaţiei, cer, pământ, lumină, tărie etc., abordate şi descrise de el în primele Omilii
la primele zile ale creaţiei, cunoaşterea doctrinei sale despre aceste elemente fiind
suficientă şi sugestivă pentru deducerea concepţiei sale despre lume la nivel
macrocosmic şi terestru. Anume, îndeosebi doctrina despre cer şi natura lui este
esenţială pentru înţelegerea discursului său despre sistemele cosmologice antice,
pe care el le trece în revistă pentru a defini propria sa concepţie cosmologică profund
biblică şi circumscrisă Pământului ca realitate imediat umană. În desluşirea
acestei concepţii vom folosi şi elemente şi ipoteze din teoriile cosmologice creaţioniste
de origine protestantă, tocmai pentru a arăta că o asemenea abordare biblică
şi restrânsă la lumea proximă, e tot timpul problematică dar şi incitantă pentru
definirea unei concepţii cât mai corecte şi mai detaliate despre creaţia lumii de
către Dumnezeu.
La o asemenea abordare ne îndeamnă mai ales împrumutul şi răspândirea
unor asemenea concepţii în încercările de rearticulare a unui model cosmologic în
spaţiul teologiei ortodoxe, de către părinţi şi teologi contemporani precum Ieromonahul
Serafim Rose în lucrarea sa Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor,
sau, în literatura română, Prof. dr. ing. Gheorghe Sandu, alias Ieromonah
Grigorie, în lucrările sale Ştiinţă şi credinţă, împreună pe calea Adevărului, şi
Evoluţia spre Creator.
Reproducem in extenso tâlcuirea pe care Părintele Serafim Rose o face „tăriei”
şi implicit viziunea asupra creaţiei lumii ce decurge din această tâlcuire, foarte inte-
Sfântul Vasile cel Mare
129