Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului Vasile cel Mare
Am putea crede că o imagine sugestivă a macrocosmosului geocentric conceput
de Sfântul Vasile cel Mare, ar fi cam cea evocată de imaginea de mai jos, dacă
într-adevăr el ar accepta întru totul sistemul cosmologic geocentrist antic. Însă, în
primul rând, adaptarea sa „la puterea de judecată a ascultătorilor săi” şi atitudinea
sa polemică şi dispreţuitoare faţă de „argumentele mai puternice şi demonstraţiile
geometrice constrângătoare” ale filosofilor, considerate de el „pălăvrăgeală
geometrică şi meşteşugită” 36 , îl păzeşte să se circumscrie acestui model, aducând
explicaţii şi argumente pentru explicarea realităţii şi naturii „tăriei”, atât fizice cât
şi biblice, dintre cele mai inspirate-biblice dar şi neinspirate-naturale şi fizice. O
explicaţie neinspirată din punct de vedere ştiinţific dar foarte sugestivă pentru credincioşii
simpli, ar fi comparaţia „tăriei” () cu un plafon în boltă 37 a cărui
parte de sus e plană putând ţine şi despărţi apele de sus de cele de jos, precum şi
comparaţia acesteia (a tăriei) cu focul, în paragrafe în care menţionează cuvântul
eter, făcând apel, fără să o spună pe faţă, tot la teoria corpului eteric al cerului. De
asemenea înţelegerea „apelor de sus şi de jos” despărţite de tărie (), ca
fiind de aceeaşi natură ca şi apa norilor, a ploii şi a mărilor, circumscrie modelul
cosmologic al Sfântului Vasile unei înţelegeri simpliste, naturale, cu referire doar
la pământul material aşa cum îl cunoaştem în proximitatea imediată.
Sfântul Vasile cel Mare
Schiţă a cosmosului geocentric cu sferele planetelor incluse unele în altele
36
Om. III, 3, p. 99 şi p. 100: „A combate sofisticăria şi slăbiciunea ideilor lor, pe care
toţi le descoperă cum le aud, nu este treaba unui bărbat, nici a unui om care ştie să-şi
cruţe timpul, nici a unuia care se gîndeşte la puterea de judecată a ascultătorilor săi.”
37
Om. III, 4, p. 100 : „Aceia ne întreabă: — Dacă este sferic corpul tăriei; aşa cum îl
vede privirea noastră, iar apa este curgătoare şi alunecă în jos împrejurul locurilor înalte,
cum poate apa să stea pe suprafaţa boltită a tăriei? Ce le vom răspunde la această obiecţie
? Dacă un lucru se vede înspre noi rotund în partea sa concavă, nu trebuie neapărat ca
suprafaţa lui exterioară să fie sferică şi nici ca întregul corp să fie rotund şi alunecos, mai
ales că vedem că bolţile de piatră ale băilor şi construcţiile locuinţelor în formă de peşteră
au în interior o forma semicirculară, dar acoperişurile de sus sunt adesea plane”.
145