Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
beginning, pe care deja am citat-o, pentru a rezolva de o manieră creaţionistă, în
opinia sa, multe din enigmele majore ale planetei Pământ (formele de relief bizare
– marile canioane, formarea rapidă a munţilor, teoria plăcilor tectonice, formarea
straturilor geologice de sedimente şi fosile, era glaciară şi moartea subită a mamuţilor
etc.). Întemeierea filologică a teoriei e dată de apropierea semantică dintre
cuvintele ebraice raqia (atmosfera, spaţiu extraterestru, cerul) şi raqa (a bate, a
ciocăni, a aplatiza, a întinde) cu a lor rădăcină baqia (spărturi, fragmente), şi baqa
(spart, despicat), toate descriind, astfel, tăria mai mult ca un corp solid deformat,
şi de aceea, în opinia autorului, atmosfera, văzduhul, spaţiul extraterestru şi cerul
nu pot constitui adevăratul sens al cuvântului raqia, ci crusta terestră, groasă de
10 mile ce separă apele subterane de cele de suprafaţă, e cu adevărat tăria de care
vorbeşte Geneza, în ea fiind înrădăcinaţi „stâlpii pământului” iar sub ea existând
„izvoarele adâncului”.
Schiţă a concepţiei despre tărie în teoria păturilor de apă – hydroplate theory 61
61
O prezentare succintă a teoriei poate fi urmărită, de asemenea, în filmul aflat la
adresa: http://www.youtube.com/watch?v=u6lw9wSVXcw
156