Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
1,4 x 10 16
~ 4,5
miliarde ani
1,1 x 10 16
~ 3,5
miliarde ani
4,5 x 10 16
~ 15
miliarde ani
162
- Formarea sistemului nostru solar.
- Apariţia vieţii pe Pământ.
2,73 Momentul actual.
Însă spre deosebire de fratele său, Sfântul Vasile are o atitudine vădit şi radical
critică faţă de opinia celor din epoca sa ce urmau ideile filosofilor platonici şi
concepeau materia ca principiu exterior şi coetern lui Dumnezeu, ce tăgăduieşte
„participarea integrală a marelui Dumnezeu la crearea lumii”: „Ziditorul, spun ei,
a luat lumea din afara Lui; iar înţelepciunea Creatorului universului i-a dat lumii
forma. Deci, după ei, lumea este alcătuită din materia pe care Dumnezeu o avea
înaintea Sa – care-şi avea existenţa în altă parte – şi din forma şi modelul primite
de la Dumnezeu” 67 .
În acest context al teoriilor platonice şi aristotelice ale ideilor sau formelor
infuzate materiei coeterne cu divinitatea, aceştia afirmau faptul că sub cuvintele
„pământul era netocmit şi gol” ar trebui înţeleasă materia. El spune: „Dar cei care
falsifică adevărul, cei care nu-şi învaţă mintea să urmeze Scripturii, ci strică sensul
Scripturii după voia lor, aceia spun că prin aceste cuvinte este arătată materia” 68 .
Astfel Sfântul Vasile, urmând strict Scripturii şi circumscriind pământul din prima
zi a creaţiei realităţii pământeşti umane, refuză orice abordare şi înţelegere metafizică
a acestuia, pe baza tâlcuirii sale la referatul creaţiei neputându-se susţine
teoriile moderne cosmologice de tip Big-Bang. Modelul său cosmogonic vizează
doar pământul ca realitate imediat umană. Fratele său, Sfântul Grigorie de Nyssa,
dându-şi seama de limitele modelului cosmologic al Sfântului Vasile, dimpotrivă,
va interpreta pământul „dintru început” tocmai ca şi realitate metafizică, ca şi
natură în care sunt infuzate calităţi şi energii divine ce dau forma, conţinutul şi
calităţile pământului actual.
Motivul pentru care Sfântul Vasile refuză identificarea „pământului netocmit
şi gol” cu materia, e tocmai pericolul şi incompatibilitatea de a face din materie
un principiu coetern cu Dumnezeu, indispensabil Acestuia la crearea lumii, aşa
cum era în modelul cosmologic platonic, fapt care ar fi diminuat atotputernicia
creatoare a lui Dumnezeu. El spune: „Dacă materia este nefăcută, urmează mai
67
Om. II, 2, p. 86.
68
Om. II, 2, p. 85.