Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
(). Tăria ca lucrare divină ar viza practic nu doar ziua a doua, ci toate
primele trei zile, ca energie ce structurează cosmosul de la nivelul „nimicului sau
sâmburelui iniţial” de materie şi al cerului iniţial (apele de foc) până la formarea
planetelor. Acest mod de abordare şi explicare permite ca scenariul biblic pentru
crearea planetelor, dar şi a celorlalte realităţi cosmice şi a vieţii să fie mereu actual,
acestea oricând putându-se naşte sau structura prin lucrarea tăriei () de
separare şi limpezire a norilor galactici (apelor de foc ale cerului) în care se nasc
stele – noi sori şi planete – noi pământuri.
Acest scenariu, care, de altfel, e formulat şi de dr. Alexandros Kalomiros, Pr.
Iov Firca şi de Jean Kovalevsky în cărţile lor 64 , Îl face pe Dumnezeu creator al întregului
univers, nu doar al cerului şi pământului circumscrise realităţii vieţii umane
imediate, expresia ebraică „tohu va bohu” descriind o asemenea realitate a pământului
„netocmit şi gol” de „la început”, fiind chiar tâlcuită conform unei asemenea
înţelegeri ca „netocmit şi nevăzut>transparent” de către primii traducători ai Bibliei,
fapt afirmat şi de fratele Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa. 65
Tabel expunând istoria universului nostru în cosmologia de tip
Big Bang inflaționist 66
Timp (s)
Temperatura
(k)
Eveniment
< 10 -43 - „Zidul lui Plank” (Nu ştim ce a fost înainte.)
ERA GRAVITAŢIEI CUANTICE
1 x 10 -43 1 x 10 32 Începutul acţiunii legilor fizice.
64
Jean Kovalevsky, Taina originilor, Anastasia, 1996; Pr. Iov Firca, Cosmogonia
biblică şi teoriile ştiinţifice, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998; dr. Alexandros Kalomiros,
Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului, Ed. Deisis, Sibiu, 2003.
65
Sf. Grigorie de Nyssa, în Cuvânt apologetic la Hexaimeron, în PSB 30, p. 102:
„Acest adevăr reiese cu şi mai mare claritate din tălmăcirile făcute de Simah, de Teodotion
şi de Aquila în versiunile lor. Cel dintâi se exprimă aşa: «Şi pământul era gol şi neprecis»;
al doilea: «era deşert şi nu se vedea nimic pe el», iar al treilea zicea: «era nimic şi atâta».
După părerea mea, se vede de la toţi trei că fiind gol nu dădea încă nici o viaţă, ci se afla
doar în puterea lui Dumnezeu. Prin faptul că pământul era «neprecis» însemnează că în
el însuşirile sau calităţile nu se despărţiseră deolaltă, ci tot universul se înfăţişa doar ca o
masă informă, fără calităţi deosebite, fără culoare, fără formă, fără tărie, fără greutate, fără
mărime, cu un cuvânt, fără ca să se fi putut deosebi în el vreo calitate oarecare”.
66
Cf. drd. ing. Eugen GANŢOLEA, Revelat Sfinţilor Părinţi şi descoperit de ştiinţă,
Adevărul este unul, disertaţie master, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna”,
Sibiu, 2009, p. 116-117.
160