Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
Sau, puţin mai jos: „Nu pe jumătate fiecare, ci a făcut tot cerul şi tot pămîntul; în
acelaşi timp şi substanţa şi forma lor. Că Dumnezeu nu este descoperitor de forme;
este Creator; a creat însăşi natura existenţelor” 84 .
Astfel, polemizând cu filosofia aristotelică şi platonică, Sfântul Vasile, de
fapt, condensează, prin definiţii scurte ce trimit direct la Dumnezeu în relaţia Sa
neintermediată şi nedesfăşurată cu pământul aşa cum îl cunoaşte sensibil orice om,
etapa trecerii pământului de la stadiu de „netocmit şi nevăzut” la cel de pământ
propriu-zis, etapă pe care fratele său, Sfântul Grigorie de Nyssa, precum şi alţi
scriitori, o va prevedea şi o va descrie ca atare. Împodobirea şi rodirea pământului,
deşi recunoscută ca lucrare a „purtării Duhului Sfânt deasupra apelor” 85 , rămâne
totuşi, pentru Sfântul Vasile, o taină inefabilă, „cu neputinţă de explicat de limba
omenească”, deşi în abordarea retorică a problemei el implică teoria aristotelică a
formelor: „Să ne spună, însă, nouă aceia cum s-a întâlnit una cu alta: pute rea activă
a lui Dumnezeu şi natura pasivă a materiei? Materia, care oferea un obiect fără
formă, şi Dumnezeu, Care avea ştiinţa formelor fără materie, pentru ca să ia de la
celălalt ceea ce lipsea fiecăruia: Creatorul să aibă ceva în care să-şi arate ştiinţa,
iar materia să lepede urâţenia şi lipsa de formă?” 86
170
Concluzii
În încercarea de a folosi elementele de cosmologie antică şi patristică expuse
în Hexaimeronul Sfântului Vasile pentru articularea unui dialog cu cosmologia
modernă, ne aflăm pe tărâmul ipotezelor, şi de aceea sperăm că vom beneficia
de înţelegerea şi îngăduinţa necesară unei asemeni întreprinderi de pionierat din
partea cititorilor mai mult sau mai puţin specialişti în ambele ramuri – teologie
patristică şi ştiinţe cosmologice.
Prin prezentul studiu am încercat să arăt că, alături de alte elemente de exegeză,
dialog şi doctrină, teoria naturii eterice a cerului sau firmamentului ar fi teoria
care ar furniza elementele unui dialog real şi a unei convergenţe între ştiinţă şi
teologie în definirea unui model cosmologic comun.
În perspectiva celor ce am încercat să demonstrăm, anume că „tăria” sau firmamentul
există şi are un caracter mai mult sau mai puţin material, creat sau energetic-informaţional
şi spiritual, modelul cosmologic sesizat la începutul studiului
aparţinând Părintelui Serafim Rose, ar avea şi el un oarecare grad de veridicitate,
deoarece, printr-o asemenea „tărie” creată de Dumnezeu şi modificabilă de El
întrucât ea e tocmai manifestarea înţelepciunii şi puterii Lui pentru lumea mate-
84
Om. II, 3, p. 87.
85
Om. III, 6, p. 92.
86
Om. II, 3, p. 87.