Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
lămurit sub privirile noastre, aşa că, din pricină că este văzut, merită să fie numit
«cer»”, putându-se oarecum deduce că „tăria” () astfel ar fi de fapt văzduhul,
ca spaţiu care cuprinde nu doar atmosfera terestră, ci şi „mutările soarelui”
şi „conjuncţiile lunii”, deci spaţiu cosmic 47 .
Sfântul Vasile refuză totodată şi tâlcuirile alegorice ale altor scriitori bisericeşti
care ar fi adus un plus de conţinut duhovnicesc Omiliilor sale. El „respinge ca
pe nişte interpretări făcute în vis şi ca pe nişte basme băbeşti”, tâlcuirea alegorică
(a lui Origen), conform căreia „prin ape se înţeleg, în chip figurat, puterile spirituale
şi netrupeşti”, preferând o interpretare radical realistă şi concret materială:
„Să înţelegem prin apă, apa; iar despărţirea făcută de tărie s-o interpretăm potrivit
cauzei date de Scriptură. Iar dacă apele cele mai presus de ceruri sunt luate vreodată
spre slăvirea Stăpânului obştesc al universului, noi pe acelea nu le socotim firi
cugetătoare. Nici «cerurile» () nu sunt însufleţite, pentru că «spun slava
lui Dumnezeu» 47 , nici «tăria» () nu este o fiinţă înzestrată cu simţuri,
pen tru că «vesteşte facerea mâinilor Lui». Iar dacă cineva va spune că cerurile
() sunt puteri contemplative, iar tăria (), puteri lucrătoare şi
săvârşitoare ale lucrărilor pe care le au de îndeplinit, să privim cuvintele lui ca pe
nişte cuvinte plăcute, dar nu vom spune că sunt foarte adevărate” 48 .
Observăm că Sfântul Vasile a fost de un realism extrem, înţelegând că Dumnezeu
a creat un cosmos în primul rând material şi căutând ca atare să înţeleagă
realist şi material toate realităţile lumii, prin refuzul ideilor filosofice şi a oricărei
exegeze alegorice nedându-i acestui cosmos material nici o posibilitate de tangenţă
cu domeniul spiritual. În această perspectivă înţelege Sfântul Vasile şi „pământul”
creat „întru început”, ca vizând şi circumscriidu-se exact realităţii imediate a
vieţii umane.
Din faptul că Sfântul Vasile afirmă că „Moisi a trecut sub tăcere apa, aerul,
focul şi toate acelea care se nasc din aceste elemente, atunci când a spus : «întru
47
Om. III, 8, p. 106: „ca în aceste locuri unde se spune : «Păsările cerului» (Ps 8, 8)
şi iarăşi: «Cele zburătoare sub tăria cerului» (Fc 1, 20); la fel şi cuvintele : «Se suie până
la ceruri» (Ps 106, 26); iar cînd Moisi a binecuvîntat seminţia lui Iosif, îi dă binecuvîntarea
din roadele cerului, din rouă, din mutările soarelui, din conjuncţiile lunii, din vîrful
munţilor şi al dealurilor celor veşnice (Dt 33, 13—15), pentru că, locul acesta din
jurul pămîntului, prin buna lui întocmire cu aceste bunuri, îndestulează seminţia
lui Iosif. Dar şi cînd îl blestemă pe Israil, zice : «Să fie cerul de deasupra capului
vostru de aramă» (Dt 28, 23)”.
48
Om III, 9, PG 92, col. 76, p. 108. Se poate observa că Sfântul Vasile, relativ, acceptă
teoria care atribuie tăriei o funcţie coordonatoare în crearea viitoarelor lucruri din
zilele următoare ale creaţiei. Tocmai această tâlcuire o va face Sfântul Grigorie de Nyssa
în Cuvântul său apologetic la Hexaimeron, PSB 30, p. 99.
148