Cerul şi cosmosul în „Hexaimeronul” Sfântului ... - Revista Teologica

Protos. Asist. Dr. Vasile Bîrzu
blema, de altfel, şi în platonism unde, între modelul veşnic contemplat de Demiurg
şi lumea sau universul creat, e interpusă o „copie mobilă a eternităţii” 72 creată
de Demiurg care e, de fapt, timpul sau cerul care se mişcă circular imitând astfel
eternitatea divinităţii.
Intermediarul ar putea fi astfel şi în creştinism, – şi comentariile referitoare
la creaţie ale celorlalţi Capadocieni permit o asemenea interpretare, – cerul şi tăria,
acestea fiind înţelese nu ca ceva veşnic şi divin prin ele însele, ci ca substanţe
sau lucrări create – „lumina spirituală, firile raţionale şi nevăzute şi toată podoaba
celor spirituale” pentru cer şi „corp continuu subtil şi tare” care să reflecte şi să
poarte în sine raţiunile divine atotţiitoare ale lumii, pentru tărie – definirea tăriei
ca loc de manifestare a puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu precum şi creaţia sa
specială, aşa cum am văzut, de către Dumnezeu (Dumnezeu a făcut tăria; Dumnezeu
a despărţit apele) arătând-o pe aceasta ca lucrare a Sa specială de ordonare a
lumii. Acest intermediar este inclus de Sfântul Vasile, de fapt, în Iisus Hristos, „în
El fiind făcute toate cele văzute şi nevăzute” (Col 1, 16, citat de Sf. Vasile în Hom.
I, 5), panteismul fiind evitat tocmai prin sublinierea de către el a caracterului creat
al cerului spiritual şi a materialităţii tăriei ca şi corp continuu susţinător al tuturor
corpurilor cereşti din cosmos. 73
calităţi ca să înţelegem că Creatorul lumii a produs o forţă în stare să păstreze calităţi...”
Sfântul Grigorie referindu-se la pământul netocmit şi gol de la început numit de el şi „masă
informă” căreia Dumnezeu i-a transmis calităţi prin manifestarea înţelepciunii şi atotputernciei
sale puse în creaţie ca „singurele în stare să ocârmuiască totul printr-o îndoită
lucrare: aceea a stării şi a mişcării” manifestată prin mişcare circulară a cerului sau a tăriei,
aşa cum o descrie şi la începutul tratatului „Despre facerea omului”, PSB 30, p. 18.
72
Cf. Platon, Timaios, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, vol. VII, Bucureşti, 1993,
37d-38a, p. 150-151.
73
Acest fapt ne trimite la domeniul paradigmelor divine şi la cel al lucrărilor spirituale
ale lui Dumnezeu realizate prin intermediul acestor paradigme, realizate, în opinia Sfântului
Vasile cel Mare, aşa cum am văzut, din eternitate şi în afara timpului creat, şi, prin urmare,
nefăcând parte din cerul creat „la început” în această lume creată. Sfântul Vasile cel
Mare afirmă ceva de genul acesta atunci când afirmă că, pentru cerul spiritual „Dumnezeu
a creat lumina spirituală” (Hom. I, 5), cu toate că el dă lui Dumnezeu Însuşi, de asemenea,
numele de „lumină spirituală, începător al existenţelor, izvor de viaţă şi înţelepciune de
nepătruns” (Hom. I, 2). Acest lucru ne face să ne gândim la sofiologie care identifică, de
asemenea, înţelepciunea lui Dumnezeu cu Iisus Hristos (Proverbe 8, 22-23: Domnul m-a
creat (qanah) la începutul lucrărilor sale (Derek), înaintea făpturilor lui, în veşnicie. Din
veci fost-am întemeiată, la început, înainte de facerea lumii). Aceasta înseamnă că lumea
a fost creată în Iisus Hristos, dar El, ca şi creator al cerului şi al tăriei, a pus în aceste două
medii intermediare, prin lumina creată în prima zi şi a Duhului Sfânt, Care se purta conti-
164