CURSUL I - Cursuri Medicina

Adrian BEZNEA
Foiţa inferioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis.
inferior), numită adesea şi membrana perineului (Membrana
perinei), este groasă şi rezistentă. De ea aderă intim bulbul
penisului şi rădăcinile corpilor cavernoşi, fascia contribuind prin
aceasta la fixarea corpilor erectili.
Foiţa superioară (Fascia diaphragmatis urogenitalis superior)
este mult mai subţire. Cele doua foiţe se unesc între ele
atât în partea anterioară, cât şi în cea posterioară. Posterior, ele
fuzionează la marginea posterioară a transversului profund şi
aderă apoi la centrul tendinos. Ele se unesc şi în partea anterioară,
înaintea uretrei, constituind o formaţiune fibroasă,
îngroşată şi rezistentă, numită ligamentul transvers al
perineului (Ligamentum transversum perinei). Între acesta şi
ligamentul arcuat pubian se delimitează o fantă, prin care trece
vena dorsală profundă a penisului.
Cele doua foiţe ale fasciei mijlocii sunt străbătute pe linia
mediană de uretra membranoasă. În afară de uretra, fascia
mijlocie prezintă o serie de orificii pentru trecerea vaselor şi
nervilor organelor genitale.
Spaţiul delimitat între foiţa superioară şi foiţa inferioară a
fasciei mijlocii se numeşte spaţiul profund al perineului
(Spatium perinei profundum), în care găsim muşchii transvers
profund şi porţiunea inferioară a sfincterului uretrei. Complexul
format din fascia perineală mijlocie şi cei doi muşchi cuprinşi între
foiţele ei, constituie diafragma urogenitală (Diaphragma urogenitale).
3. Fascia pelviană parietală (Fascia pelvis parietalis) -
separă din punct de vedere topografic regiunea perineală de
cavitatea pelviană, motiv pentru care în terminologia tradiţională
românească este cunoscută şi sub numele de fascia endopelviană
sau fascia perineală profundă. Ea este o parte componentă a
conjunctivului pelvian, pe care îl vom studia odată cu prezentarea
spaţiului pelvisubperitoneal. Fascia pelviană parietală este o
pânză fibroasă continuă, care căptuşeşte faţa superioară a
muşchilor planşeului pelvian şi porţiunea pereţilor excavaţiei
pelviene situată deasupra inserţiei acestor muşchi.
Reamintim dispoziţia acestora. Pe părţile laterale ale
excavaţiei se găsesc obturatorii interni, iar în partea posterioară -
piriformii. Ei sunt muşchi parietali, ies din pelvis şi se inseră pe
trohanterul mare. Ridicătorii anali au originea pe obturatorii
interni şi coboară medial, iar coccigienii se găsesc între piriformi şi
ridicători. Fascia pelviană parietală rezultă din unirea fasciilor
proprii ale tuturor muşchilor amintiţi şi reprezintă continuarea în
114