CURSUL I - Cursuri Medicina

Adrian BEZNEA
proximali, ansele Henle şi tubii contorţi distali, care se
deschid în tubii colectori.
În felul acesta, din veziculele renale se dezvoltă nefronii,
unităţile morfofuncţionale ale rinichiului, în număr de aproximativ
3 milioane. O parte din ei dispar, prin regresiune, în timpul
procesului de absorbţie a tubilor de ordinul 2, 3, 4, şi 5, deci în
timpul formarii calicelor. Rămân permanenţi şi funcţionali
aproximativ un milion de nefroni pentru fiecare rinichi.
Nefrogeneza continuă şi după naştere, un scurt timp.
Se crede că funcţia secretoare a rinichiului începe in luna a
IV-a a dezvoltării intrauterine, dar condiţiile circulatorii din acest
timp şi existenţa placentei ca organ epurator fac ca funcţia renală
să nu fie solicitată. Secreţia este redusă şi probabil absorbită în
lichidul amniotic.
În dezvoltarea rinichiului menţionăm topica lui deosebită la
embrion, făt şi nou-născut, ca o consecinţă a mişcării de
ascensiune renală imprimată de creşterea mugurelui ureteral şi
a creşterii extremităţii caudale, care îşi micşorează curbura
alungindu-se.
Ascensionare renală
Aspectul exterior al rinichiului fetal este lobat, având
aproximativ
8-14 lobi. Lobii corespund piramidelor, care se proiectează în arii
corticale delimitate de şanţuri. Şanţurile se şterg după naştere, în
prima copilărie, suprafaţa rinichiului fiind netedă la adult.
84