CURSUL I - Cursuri Medicina

Anatomie şi Embriologie
parte şi de alta crestele iliace, plicile inghinale, tuberculul pubic şi
marginea superioară a simfizei pubiene. Prin trecerea la poziţia
verticală, aripile iliace care circumscriu pelvisul mare (pelvis
major) au fost încorporate în pereţii abdomenului, iar limita
inferioară a cavităţii abdominale este reprezentată de
strâmtoarea superioară a pelvisului (apertura pelvis superior).
Aripile iliace dublate la interior de muşchiul iliac şi medial
de muşchiul psoas, devin suprafeţe de sprijin pentru organele
abdominale. Acest proces este consecinţa tracţiunii muşchilor
extensori ai coapsei asupra osului iliac şi a întregului pelvis osos,
căruia i-au mărit îndeosebi diametrul transversal. Aşa se explică
la om proeminenţa sub tegument a crestelor iliace şi apariţia
feselor, regiuni şi ele caracteristice pentru om.
Pelvisul este închis inferior de un alt perete mobil
reprezentat de diafragma pelviană, format de muşchiul ridicător
anal şi muşchiul coccigian, sub care se află regiunile perineului.
Pereţii musculoaponevrotici ai abdomenului se întind
între un cadru osos superior, mobil, format de apertura toracică
inferioară şi un cadru osos inferior, fix, format de limita superioară
a pelvisului osos. Cele două inele osoase sunt solidarizate între
ele posterior şi median de un stâlp mobil reprezentat de coloana
vertebrală lombară, a cărei convexitate proemină în abdomen.
Lordoza coloanei lombare este maximă la L 3 , regiune în care
cavitatea abdominală este şi cea mai îngustă în direcţia sagitală.
De menţionat că, de mărimea celor două inele osoase, de
înălţimea coloanei lombare şi mărimea lordozei acesteia depinde
în mare măsură forma abdomenului.
6.2. FORMA ABDOMENULUI ŞI PELVISULUI
Forma abdomenului este variabilă cu vârsta, sexul, tipul
constituţional şi se modifică în diverse stări patologice. Factorii
care determină această variabilitate pot fi generali şi locali.
La nou-născut abdomenul este mai voluminos în
porţiunea supraombilicală. Această formă este determinată de o
bază largă a toracelui, datorită dimensiunilor mari ale ficatului la
nou-născut şi de faptul că pelvisul la acesta este strâmt. Pelvisul
strâmt condiţionează şi poziţia vezicii urinare, care la nou-născut
este un organ mai mult abdominal decât pelvin. Circumferinţa
abdomenului reprezintă la nou-născut, în medie, 56% din
lungimea corpului.
La adulţi forma abdomenului diferă în condiţii normale,
după sex.
43