CURSUL I - Cursuri Medicina

Adrian BEZNEA
în trunchiuri nervoase importante, de unde recomandarea dată
chirurgilor sa nu pătrundă în el. De aceea, în intervenţiile pe rect
când trebuie să se rezece sacrul, acesta e secţionat medial de
găurile sacrate, adică medial de inserţia lamelor
sacrorectogenitopubiene şi deci şi a zonei periculoase
laterorectale.
2. Spaţiul retrorectal, bine dezvoltat; este situat între
sacru, înapoi rect şi aripioarele sale înainte; pe părţile laterale
este limitat de lamele sacrorectogenitopubiene. În sus se continua
cu spaţiul prevertebral; în jos e închis prin aderenţele fasciei
rectului la muşchii ridicători anali şi la fascia pelvină parietală.
3. Spaţiul prerectal, mărginit între rect cu aripioarele sale
şi septul rectovezicoprostatic, este slab dezvoltat. Este închis în
jos de muşchii rectovezical şi rectouretral şi în sus de peritoneu.
4. Spaţiul retrovezical este foarte slab reprezentat, fiind
cuprins între vezica urinară înainte, veziculele seminale şi ductele
deferente înapoi. În sus e acoperit de peritoneu, iar în jos e închis
de aderenţa veziculelor seminale Ia baza prostatei.
5. Spaţiul prevezical a fost studiat la raporturile vezicii
urinare şi prezintă o mare importanţă clinică. El e cuprins între
fascia transversalis şi fascia ombilicoprevezicală. Acest spaţiu se
întinde până la ombilic, deci se găseşte atât în abdomen, cât şi în
bazin. În abdomen el e foarte îngust, fiind redus la o simplă fisură;
în bazin e larg şi bine dezvoltat. Aici are forma unei potcoave, a
cărui concavitate îmbrăţişează vezica. Ţesutul celular din acest
spaţiu se continuă cu cel din regiunile inghinală şi femurală.
Importanţa practică a acestor spaţii de conjunctiv lax este
considerabilă. O inflamaţie sau un flegmon se poate localiza la un
singur compartiment (flegmon principal), sau poate cuprinde
întreg ţesutul conjunctiv pelvisubperitoneal (celulită difuză.).
124