CURSUL I - Cursuri Medicina

Adrian BEZNEA
omentalis) propriu-zisă este situată posterior de stomac şi
prezintă recesurile sau prelungirile descrise mai sus.
Succint s-au prezentat schimbările şi mecanismele prin
care organele canalului alimentar abdominal îşi câştigă poziţia
normală în cavitatea abdominală.
Poziţia normală a organelor în cavităţile viscerale poartă
numele de situs solitus, iar opusă este noţiunea de situs
inversus.
Prin situs inversus se înţeleg abaterile de la normal
privind poziţia sau aşezarea definitivă a organelor în cavităţile
viscerale toracice, cât şi cele abdominale. În această situaţie,
două treimi ale cordului şi vârful inimii se află la dreapta, ficatul
este situat în hipocondrul stâng, splina în cel drept, cecul şi
apendicele în fosa iliacă stângă etc. În situs inversus parţial
sunt interesate numai viscerele toracice (situs inversus toracic)
sau numai cele abdominale: situs inversus abdominal.
O ipoteză care tinde să explice cauzele determinante ale
schimbărilor de poziţie viscerală, susţine că în mod normal ar
exista factori determinanţi ai formei şi poziţiei care acţionează
faţă de planul simetriei bilaterale în jumătatea stângă (antimerul
stâng) şi în jumătatea dreaptă (antimerul drept) al corpului. În
mod normal au acţiune predominantă factorii din jumătatea
stângă (antimerul stâng). Când devin predominanţi factorii din
jumătatea dreaptă – total sau parţial, s-ar produce un situs
inversus total sau parţial. Poziţiile inverse din situs inversus au
fost numite şi malrotaţii.
Alte vicii de poziţie sunt reprezentate de persistenţa
mezenterului comun şi de aşa-numitele rotaţii incomplete
sau opriri în rotaţia ansei ombilicale.
În persistenţa mezenterului comun, tubul intestinal are
o poziţie embrionară, în sensul că atât ansele jejunoileale, cât şi
ansa colică (cec, colon ascendent, două treimi craniale ale
colonului transvers) atârnă împreună de mezenterul comun, şi
prin aceasta de peretele posterior al abdomenului pe linia mediosagitală.
Cecul şi colonul ascendent sunt în această situaţie libere
în cavitatea peritoneală, iar flexura colică stângă lipseşte.
Admiţând cele patru faze ale rotaţiei clasice a intestinului,
G. Töndury (1965) descrie şi clasifică o serie de schimbări de
poziţie ale intestinului determinate de oprirea rotaţiei ansei
ombilicale – oprirea rotaţiei după 90 0 , între 90 0 şi 180 0 şi între
180 0 şi 270 0 . Prima categorie (oprirea după rotaţia de 90 0 )
cuprinde cele mai frecvente cazuri. Ea se caracterizează prin
situarea la dreapta a tuturor anselor jejunoileale şi a fluxurii
68