Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi
Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi
Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Comemorări 50<br />
Poarta Sărutului (detaliu)<br />
spunea doar<br />
vorbe noi, de duh<br />
şi basme vechi<br />
mai povestea<br />
şi-l ascultau<br />
încet doinind –<br />
vreo doină<br />
de pe plai oltean.<br />
el suspina<br />
din când în când<br />
de dorul său<br />
şi de alean<br />
până ce sus,<br />
pe cerul sur –<br />
o stea din locul ei,<br />
cădea …<br />
Brâncuşi la Târgu-Jiu<br />
Pe urma paşilor<br />
ne duşi<br />
prin parcul verde<br />
solitar<br />
alunecă un ax<br />
solar<br />
şi-l urmăreşte<br />
pe Brâncuşi.<br />
E umbra lor,<br />
e umbra lui<br />
şi scaunele-s de<br />
granit<br />
sub stâlpul<br />
fără de sfârşit<br />
ce-aşteaptă umbra<br />
nimănui.<br />
Deasupra zboară<br />
spiriduşi<br />
privind la un<br />
ciocan şi o daltă<br />
unde făcuse<br />
Omul, haltă –<br />
Măria Sa, Domnul,<br />
Brâncuşi.<br />
Transfigurare la<br />
Brâncuşi<br />
Din ,,Pasăre’’<br />
a rămas doar<br />
esenţa,<br />
ideea<br />
Masa de piatră II<br />
iar sufletu-i,<br />
o avântare<br />
către<br />
văzduh-<br />
,,Pasărea’’<br />
nu mai e<br />
pasăre, ci<br />
doar duh<br />
aşa cum din<br />
flacără,<br />
rămâne esenţialul,<br />
scânteia,<br />
,,Pasărea’’<br />
nu mai e<br />
pasăre,<br />
ci doar simbol;<br />
i-au dispărut<br />
aripile,<br />
ghearele, creasta,<br />
picioarele-<br />
a rămas<br />
zborul<br />
care înfruntă<br />
destinul şi soarele<br />
şi spaţiul<br />
fără de<br />
margini<br />
de gol.<br />
Ninge alb<br />
Ninge alb, cu fulgi mari<br />
ca-n povestea de demult<br />
şi s-aşterne în troiene.<br />
Ninge alb, semn din rai,<br />
m-am oprit în loc s-ascult<br />
cum mă ninge pe sprâncene.<br />
Parc-aud fâlfâind,<br />
aripi albe de argint<br />
şi cum îngerii se joacă<br />
c-un copil, alb la port<br />
legănat ca un alint<br />
încărcat cu promoroacă.<br />
Vreau să cânt un colind<br />
lângă masa celor duşi<br />
şi s-aprind o lumânare<br />
cât un pai, cât un brad<br />
cât <strong>Coloana</strong> lui Brâncuşi<br />
şi de pot chiar şi mai mare.<br />
Ninge alb, peste noi<br />
cu fulgi mari, căzuţi din cer<br />
şi steluţe pe fereastră<br />
de simţim cum s-au dus<br />
sufletele în eter<br />
precum Pasărea Măiastră.<br />
Poarta Sărutului (detaliu)<br />
20 <strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul X, vol I. (<strong>nr</strong>. <strong>60</strong>) • 2007 Timiºoara