Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi

More documents

Recommendations

Info

Proză George Braque, fondator al cubismului, alături de Picasso, realizat în 1939, reprezentând chipul frumos, angelic chiar, al unei femei. Cu mare interes căutăm sala în care sunt expuse lucrările lui Brâncuşi şi la găsirea ei ne bucurăm ca nişte copii. Găsim trei lucrări ale lui: „Pasărea în spaţiu strălucind”, realizată din marmură în 1923. Întradevăr străluceşte ca şi cum ar fi luminată de o lumină misterioasă, de natură cosmică. Concepută fără aripi, fără pene, lucioasă, lustruită şi închisă în sine, sculptura lui Brâncuşi radiază în jurul său frumuseţe şi speranţă. Îmi amintesc de cele aflate de la Petre Ţuţea, anume că Brâncuşi ar fi fost întrebat de cineva care a fost ideea pentru înfăptuirea „Măiastrei” şi Brâncuşi ar fi răspuns: ”Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă şi când am constatat că nu o pot afla, m-am oprit. Parcă cineva mi-ar fi dat peste mâini.” Obsesia vieţii lui fusese taina zborului. „Muza adormită” - lucrată în bronz, sugerează visul. De data aceasta muza visează cu ochii deschişi… Interesant! Se spune că portretele lui de copii au anticipat visul muzelor adormite, dar modelul acestei muze i-a fost o baroneasă, prietenă a lui Rodin.. Erau de fapt nouă muze, fiice ale lui Zeus, inspiratoare ale artelor care în mitologia romană purtau numele de Camene. Faptul că în această sculptură muza este adormită (care dintre ele), poate sugera supliciul la care este supusă arta, fără a-şi trăda suferinţa în afară, poate din mândrie, pe suprafaţa obrazului neaflându-se nici o cută… A treia sculptură pe care o vedem este „Portretul lui Nancy Cunard” lucrată tot în bronz. Văzând-o de la distanţă, rămân contrariată pentru câteva clipe: nu este cumva „Negresa blondă”, sau „Pasărea de aur”- bronzul din 1933 Nu, nu! Este Nancy Cunard, o poetă pe care a întâlnit-o Brâncuşi, prietenă cu Tristan Tzara. Părul ei strâns la ceafă, nasul caraghios, înclinarea capului asimetrică faţă de trup, totul sugerează o figură comică. Copiii încearcă să-mi tempereze emoţiile, neştiind că acest maestru îmi evocă amintirea locului unde mi-am petrecut o parte din copilărie… În această sală a Sculptorilor europeni privim: „Moartea lui Socrate” a lui Jacques-Luis David, cel care la sfârşitul vieţii sale, a considerat că tabloul istoric este singurul vrednic de apreciere. Ne oprim în faţa imensei sculpturi a lui Auguste Rodin „Burghezii din Calais”- lucrată în bronz, asamblată pentru prima oară în 1885, la Paris şi zece ani mai târziu, în holul primăriei din Calais. Alături este „Heracles arcaş” sculptura lui Antoine Bourdelle, realizată între anii 1817-1923, în care-şi arată prin această operă, ura şi dorinţa de răzbunare împotriva asupritorilor. În altă sală găsim expusă: Arta Cipriotă, Arta Asiei Centrale şi Islamice, Arta Coreeană, Japoneză; apoi urmează sala Instrumentelor muzicale, de la apariţia lor şi până la cele existente în zilele noastre. Din balconul imens al sălii Artei Asiei Centrale şi Artei Islamice se vede parcul interior al Muzeului. Întorcându-ne spre perete vedem impresionanta sculptură în lemn pictat şi aurit „Sfântul Ioan Botezătorul”, realizată în Spania, în secolul 17, de către Juan Martinez Montaneseste: Sfântul Ioan arată cu degetul, atrăgând atenţia asupra sosirii lui Iisus; este îmbrăcat în haină din piele de cămilă care este simbolul tradiţional, făcând aluzie la simplitatea vieţii din care a provenit. Coborâm cu liftul la „Ground floor” şi vizităm sala Artei egiptene, în care sunt expuse mumii şi sarcofage. Sigur că este trist, macabru să le priveşti, dar este totodată interesant; deschizi ochii bine şi gândeşti, îţi explici cum s-a dezvoltat această artă; privim figurile drepte având părţile corpului perfect simetrice faţă de mediana care le traversează şi aceasta deoarece Egiptenii credeau că sufletul (parte a fiinţei) pe care o numeau ka, continuă să trăiască şi după moartea trupului şi că se poate întoarce în trup. De aceea îmbălsămau trupurile, pentru a nu putrezi şi mai puneau în morminte statuia celui mort pentru a fi înlocuit trupul, în cazul putrezirii. Aşa s-a dezvoltat sculptura şi pictura lor, având un caracter religios-funerar. Doar capul era sculptat cu mare atenţie, pentru a reda cât mai bine trăsăturile feţei. Culorile folosite erau: galbenul pentru femei şi maroul pentru bărbaţi. Sala costumelor este închisă pentru renovare şi în pliant se indică faptul că poate fi vizitată începând cu data de 12 decembrie 2006. Înainte de plecare mai vizităm templul egiptean restaurat - Templul lui Dendur, construit din stânci de mare, de către Romani, în cinstea unor zei. Este expus în acest Muzeu din 1978. Templul măsoară 25 metri până la poarta din dreptul râului şi este înalt de aproximativ 8 metri. Baza Templului este decorată cu sculpturi reprezentând plante care cresc în apa Nilului. Totul foarte interesant! Ieşim tăcuţi, uluiţi, copleşiţi de orele de admiraţie şi de farmec. Câţi bani s-au cheltuit pentru cumpărarea acestor opere de artă! Şi totul făcut în ideea grijii pentru sufletele noastre!Această grijă adaugă segmentului de civilizaţie materială, un alt segment - cel spiritual, atât de important pentru viaţa noastră. Ora cinci şi un sfert. Muzeul se închide. Vrem să beneficiem de ultimele minute... Muzeul se află în aria Parcului Central. Ieşim din Muzeu, ne fotografiem pe scări, suntem obosiţi, dar îmbogăţiţi sufleteşte. Profităm de puţinele ore de lumină care mai însoţesc această zi, şi ne îndreptăm spre una dintre intrările Parcului. Pe o porţiune a şoselei care mărgineşte parcul, staţionează trăsuri de închiriat, pentru plimbări în parc. Intrăm în adâncul parcului care are o lungime de 4 km. şi o lăţime de 0,8 km. În interiorul parcului; sunt alei şi străzi, vegetaţie foarte bogată, copaci, flori, bănci. Ne plimbăm, ne odihnim pe o bancă, timpul se scurge prea rapid, ne ducem spre maşină şi plecăm spre casă. După spusele unui monah artistul trebuie să facă ceea ce-i place, să-i placă ceea ce a făcut; să nu-i pese de nimeni şi de nimic”. Da, artiştii sunt oamenii care simt cel mai bine libertatea! Şi iată ce minuni au realizat folosindu-se de libertate! Să dăm crezare filosofului care spunea că artistul are menirea de a media între lumea de sus şi cea de jos şi aceasta este aşa-numita „poziţie cosmică a artei”. 50 Coloana Infinitului, anul X, vol I. (nr. 60) • 2007 Timiºoara
Poesis Mariana Strungă Din volumul „EXTAZUL CENUŞII” 2006 CUVÂNT ŞI-N POEM ISPITÃ Inimã cãlãtoritã Cântec peste moarte pur Îndoialã risipitã, Stea de purpurã -n azur, Raþiune debordantã În al paginii înscris, Mâna-ºi lasã arogantã Visu-n gânduri circumscris. Compasiune inutilã Pentru-al vieþii rai obscur, Pentru tot ce-a fost ºi nu e, Pentru tot ce-i împrejur, Cuvânt ºi-n poem ispitã, Armonie risipitã În oglinda infinitã. ZBOR MIORITIC Nicãieri ºi pretutindeni, pretutindeni, dor arzând, Sunt lumina doinitoare-n visul umbrei pe pãmânt, Ce îºi cautã scrumul nopþii ºi-n altarul dimineþii Sufletul sã-ºi întrupeze ca sã-l dea ofrandã vieþii. Nicãieri ºi pretutindeni, pretutindeni plãsmuind Caut sublima decantare armonii noi încifrând ªi-n oglinzile de aºtri, ºi-n oglinzile de dor Sã aºez sigiliul tainei mioriticului zbor Nicãieri ºi pretutindeni, pretutindeni ºi cântând Sã jurãm pe veghea sacrã a bradului bãtut de vânt, Sã zidim din suflet, suflet ºi din slove, slove noi Macilor purtând spre slavã jertfa celor vii în noi. Nicãieri ºi pretutindeni pretutindeni ºi durând, S-adunãm din depãrtare cântecul mereu arzând, Inimile sã le-adune, inimile sã-nfloreascã, Sã-mplineascã legãmântul celor ce-au ºtiut sã iubeascã. Nicãieri ºi pretutindeni, pretutindeni evocând Sã suim pulberii piscul gândului, mereu vibrând, Sã-ndreptãm zodia ºuie care tot ne trage-n jos, Inimii sã-i dãm simþirea însetatã de frumos. Nicãieri ºi pretutindeni. pretutindeni fremãtând Sã aprindem vieþii stele pentru-a nu uita nicicând MEDITAŢIE E un culoar prin care aspir spre mai înalt, ªi-n care nerostirea se-aseamãnã c-un dor, De unde se strãvede soarele ce se-mparte În raze ce-n oglindã ard sângerând sonor. ªi-aº vrea sã trec de uºa de sardiu ºi iaspis, Dar aerul roºiatic m-absoarbe înapoi, În cea din urmã tainã din lacra mea de vis, De unde curg luminã de cuvânt înspre voi. Apã ºi foc, luminã se contopesc cu lutul, ªi gnoza, înc-o datã cu spiritul vital, În lumea din oglindã respirã infinitul Când în stele de carne se-ascund stele de-astral. Cu braþele-mi de iarbã cuprind cerul albastru, Ce se adãposteºte-n al ochiului preaplin, Cu flori de inocenþã în ochi ascund alt astru, Sã nu mai ºtiu de clipa cãreia-i aparþin. Fluidicã himerã în noaptea ce mã cere, Vis veºnicind lumina care m-a fost ivit, Nici moartea, cã e moarte, nici viaþa ce-i durere, Nu-s decât aparenþe ce se succed grãbit. Sunt numai aparenþe ce se succed grãbit. Coloana Infinitului, anul X, vol I. (nr. 60) • 2007 Timiºoara 51
Page 1 and 2: Editorial Revista COLOANA INFINITUL
Page 3 and 4: ortodoxă românească, folosindu-s
Page 5 and 6: Comemorări 50 brâncuşiană” a
Page 7 and 8: Scrisoare către Mademoiselle POGAN
Page 9 and 10: Comemorări 50 Piatra a început s
Page 11 and 12: Résumé: La sagesse antique peut-
Page 13 and 14: Comemorări 50 Muză dormind timp B
Page 15 and 16: de tors”/ “Fragment al unui tor
Page 17 and 18: Comemorări 50 Triunghiularul discr
Page 19 and 20: Comemorări 50 Poezii Închinate Ma
Page 21 and 22: Comemorări 50 Victor N. T. Popp -
Page 23 and 24: C.S. Nicolaescu-Plopşor a avut loc
Page 25 and 26: Comemorări 50 O zi de neuitat în
Page 27 and 28: Comemorări 50 întâlnim scris, la
Page 29 and 30: Arhitectură Spiritul european, Occ
Page 31 and 32: Patrimoniu Eminescu, poet creştin
Page 33 and 34: dintr-o icoană veche, un copil pre
Page 35 and 36: Înger dulce de plăcere S-a ivit s
Page 37 and 38: „ridică paharul pentru viitor”
Page 39 and 40: minte, la unele piese soldaţi în
Page 41 and 42: Contemporanii noştri Din mâini, d
Page 43 and 44: De la început vă mărturisesc că
Page 45 and 46: Contemporanii noştri Popa,artistul
Page 47 and 48: Proză 21 septembrie 2006 (file de
Page 49: Proză nişte flăcări de lumină
Page 53 and 54: Muzică Omagiu la o aniversare a ma
Page 55 and 56: devine preferatul publicului clujea
Page 57 and 58: Picãturile Îmi picurã în ochi l
Page 59 and 60: A reuºit sã repete aproape toatã
Page 61 and 62: Poesis VASILE FILIP Cerul Cerul mi
Page 63 and 64: Tainic florile şoptesc! Cu faţa m

Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?