Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi

Muzică
Omagiu la o aniversare a maestrului Doru Popovici
Se cuvine să întâmpinăm cu urările noastre cele
mai bune aniversarea unui neobosit creator, nobil fiu al
Banatului, născut în 17 februarie, zi fastă, când a venit
în lume spre a spori zestrea spirituală, prin lucrările
sale, cu care vrea să bucure pe semenii săi. Şi cum ar
putea fi altfel; el e un adevărat făurar de frumuseţi şi
înţelepciune.
P e r s o n a l i t a t e
polivalentă, profesor universitar,
compozitor, muzicolog,
critic muzical, scriitor,
filosof, om de permanente
iniţiative, dăruindu-se cu sentiment
de responsabilitate
pentru rezolvarea problemelor
muzicii româneşti pentru care
a trăit şi trăieşte. “Muzica e
Patria mea” afirmă dânsul, şi
nu pot să nu amintesc glasul
din radio al dânsului, care e de
zeci de ani, din 1968, e darul
ce intră în casele noastre aducând vestea unei lansări de
carte, a unui concert, în aşa numitele “Corespondenţe
spirituale”, pe care le aşteptăm şi ne bucură, aşa cum
o zi în care răsăritul soarelui ne luminează. Şi apoi
medităm la cele spuse.
În ultimele zile am urmărit cum la Bucureşti,
12 februarie a fost ziua de sărbătorire a Centrului
Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
cadrul căreia s-au executat lucrări de-ale sale de către
personalităţi ale culturii noastre. Între acestea, pianista
Ilinca Dumitrescu, o somitate. Maestrul Doru Popovici
s-a născut ;la Reşiţa, a studiat la Colegiul “Diaconovici
Loga” din Timişoara, apoi la Conservatorul “Ciprian
Porumbescu” din Bucureşti. Cu multă recunoştinţă
îşi aduce aminte de profesorii săi: Ion Românu, Liviu
Rusu, Mihail Jora, Mihail Andricu, Ioan D. Chirescu.
Îndrăgostit de ţara sa, de literatura clasică, de
marele nostru triumvirat – Eminescu, Enescu, Brâncuşi
– de la vârsta de 21 de ani când a fost distins cu primul
său premiu, de sub pana sa măiastră au apărut 21 de
cărţi despre muzica românească, modernă şi universală,
nenumărate eseuri, romane, poeme în proză şi
tulburătoare opere ca “Mariana Pineda”, “Prometheu”,
“Omagiu lui Ţuculescu”, “Omagiu lui Enescu”, “Simfonia
bizantină”, “Interogatoriul din zori” şi altele. Şi
lista continuă cu încă multe fermecătoare creaţii, încât
nu poţi să nu te întrebi cu admiraţie şi cu uimire cum îşi
împarte şi valorifică timpul, în întrecere cu sine însuşi,
spre a le izvodi. În ultimele luni a lansat două volume:
eseul monografic “Am cântat în vremuri de bejenie”,
închinat celebrei soprane Alexandra Niculescu Feraru
şi “Miltiade Nenoiu muzicianul poet”. În amândouă
lucrările personalităţile sunt prezentate pe fundalul unei
întregi epoci, finalul secolului 19 şi începutul secolului
20, o adevărată istorie, oglindă a culturii româneşti cu
ELENA mira popescu beleavcenco
ale sale bune şi rele.
Se cade să admirăm opera complexă, originală
şi profund naţională a maestrului Doru Popovici pentru
care în 2002 a fost distins cu Marele Premiu pentru întreaga
activitate, acesta adăugându-se la alte 17 premii
anterioare ale breslei muzicale, premiul Academiei
Române, cele cinci distincţii ale Societăţi Române de
Radiodifuziune, premiul Ion Vidu, diplomele de merit
ale municipiilor Braşov, Timişoara, Reşiţa, titlul de Comandor
al Italiei, premiul Uniunii Compozitorilor din
fosta Iugoslavie, premiul Pro Musica din Budapesta,
medalia Tristan Tzara (UNESCO), medalie jubiliară
Mihai Eminescu.
Oriunde răsună una din creaţiile sale muzicale
e primită cu căldură şi omagiată. În ele se simte
vibraţia sufletului său sensibil, profund legat de locurile
copilăriei şi de folclorul nostru, dorind să triumfe lumea
spiritului asupra materiei
“Dorul ce te împresoară
Ori spre bine, ori spre frumos
Rodeşte creaţii comoară
Un dar ce oferi ca un prinos
Petreci orele cu credinţă,
O melodie când izvodeşti
Prin fiecare notă scrisă
Ofrandă Domnului jertfeşti
Visezi la curăţia vieţii
Ispitele vrei să le învingi.
Cu cântul tău mângâi pe semeni.
Iubire dărui, răul s-alungi.”
Realizatorii revistei “Coloana Infinitului”, care
se bucură de a sa valoroasă colaborare, îi urează sănătate
şi încă mulţi ani bogaţi în noi creaţii şi succese!
Mi-e dor
DORU POPOVICI
Mi-e dor de dealurile aromitoare
Ale Caraşului meu natal
De Reşiţa învăluită
În fumul plumburiu bacovian al furnalelor
De oamenii ei,
Cei cu sufletul fremătător precum viorile Cremonei,
De cântece doinite, despre dragoste şi pace,
De sate cu oameni buni, blajini, cu suflet înalt şi drept,
De înţelepciunea ţăranilor identificată dorinţei
De a făptui binele lumii,
De o lume de mit, în care fecunditatea pământului
Şi puritatea inimilor omeneşti
Se-ngemănează
Sub arcul cosmic al armoniei planetei
Şi-n care trubadurii cântă:
- „De nu-i dragoste şi bună învoire,
Viaţa e singurătate deşartă!”
Coloana Infinitului, anul X, vol I. (nr. 60) • 2007 Timiºoara
53