Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi

C.S. Nicolaescu-Plopşor a avut loc un schimb. Am
precizat, mai sus, că primul a fost numismat, iar al
doilea, se ştie, arheolog. Plopşor ne-a mărturisit,
în martie 1967, că „nea Victor” i-a propus atunci
să-i cedeze două importante tezaure numismatice
dacice, descoperite de el în vara anului 1943, în
schimbul „Brâncuşilor”. După tratative îndelungate,
s-au înţeles. Plopşor a cedat tezaurele şi
alte piese numismatice
în
schimbul a patru
lucrări de
Brâncuşi: Orgoliu,
Cap de
băiat, Sărutul
şi Coapsa.
Cu darul său
de neîntrecut
povestitor
„d-l profesor
Plopşor” nea
spus atunci:
„Ne-am tocmit
mai rău ca turcii.
În final fi
ecare a crezut
că l-a păcălit
pe celălalt.” Că
a fost aşa sau
nu, nu ştim. Cert este însă faptul că „Brâncuşii”
amintiţi au intrat, la începutul anului 1945, în
patrimoniul muzeului şi Orgoliu a primit atunci
numărul de inventar 3, la sculptură, din acel an,
şi numărul general de inventar 946. Mai târziu, în
1967, Plopşor a inventat povestea „cu copiii boierului”
şi „pietroaiele de pe putina cu varză”.
Lucrarea Cap de băiat a fost executat în
1906 şi turnată în bronz la A. A. Hébrard în acelaşi
an. A intrat în Colecţia Victor Popp o dată cu
Orgoliu, prin 1906 sau 1907. Capul de băiat din
Colecţia Victor Popp nu este identic cu Capul de
copil din Colecţia Vasile Morţun. Lucrările sunt
foarte asemănătoare, dar nu identice. De altfel,
ultimul este turnat la Valsuani. Sunt deci două
lucrări diferite, executate în acelaşi an.
Capul de băiat din Colecţia Victor Popp a
fost împrumutat de proprietar, probabil la cererea
sculptorului şi expus în 1928, la Bucureşti, la
Expoziţia „Arta română”. În 1943, când la Craiova
Comemorări 50
s-a organizat expoziţia „Săptămâna Olteniei”, V.
G. Paleolog a selecţionat lucrarea pentru secţiunea
artistică. În 1945, Capul de băiat a intrat în patrimoniul
muzeului cu numărul de inventar 1, la
sculptură şi numărul general de inventar 945.
Sărutul, piatră de Marna, a fost cioplit în
1907 şi este considerat, după cum toţi ştim, prima
sculptură modernă din lume. Lucrarea a rămas în
atelierul lui Brâncuşi
până în anul 1910, când
sculptorul a trimis-o
la Bucureşti şi a expus-o
la „Tinerimea
Artistică”. În 1914,
când Brâncuşi a făcut
o călătorie în patrie, cu
prilejul instalării Monumentului
Stănescu,
la Buzău, a vândut, se
pare, Sărutul lui Victor
Popp. Lucrarea a rămas
apoi în colecţia acestuia
până în 1943 când
a fost împrumutată
p e n t r u E x p o z i ţ i a
„Săptămâna Olteniei”,
iar din 1945 apare în
Supliciul
colecţia muzeului.
Coapsa, d i n
marmură albă, a fost executată în 1909 şi făcută
cadou „dar de nuntă” lui Victor Popp, la începutul
anului 1910, când aceştia s-au întâlnit la Hotel
Martignon, din Paris (Barbu Brezianu). Adusă în
ţară, Coapsa a fost expusă, desigur la cererea lui
Brâncuşi, la Salonul Oficial din 1912 şi la „Arta
românâ” din 1928. De ce nu a fost expusă, în anul
1943, la Expoziţia „Săptămâna Olteniei”, nu ştim.
Probabil, dacă l-am fi întrebat pe V.G. Paleolog,
acesta ne-ar fi putut da răspunsul.
La începutul anului 1945, în urma „schimbului”
dintre Victor Popp şi C.S. Nicolaescu-Plopşor,
Coapsa a intrat în patrimoniul muzeului.
Supliciul, bronz patinat, a fost executat în
1907 şi turnat la Hébrard. A intrat în Colecţia Victor
Popp probabil în 1908, după ce a fost expus
la Bucureşti, la „Tinerimea Artistică”. Când şi
cum a trecut din Colecţia Victor Popp în Colecţia
Lucreţia Coculescu, nu ştim. Bănuim că lucrul
acesta s-a întâmplat în anul 1929. Cert este însă
Coloana Infinitului, anul X, vol I. (nr. 60) • 2007 Timiºoara
23