Revista Coloana Infinitului nr. 60 - Brancusi

De la început vă mărturisesc că nu sunt
critic de artă.Îi las pe cei îndriduiţi,cu competenţă
şi în cunoştinţă de cauză,să o facă.Ştiu însă să
privesc caricatura şi să mă bucur de ea,de mesajul
umoristic şi de inteligenţă sclipitoare pe care-l
transmite.Am învăţat acest lucru, din copilăria
mea în oraşul Marii Uniri,după refugiul din Ardealul
de Nord,de la dascălul meu de desen, Eugen
Handelsmann,boem şi caricaturist.Acesta scotea
la fiecare sfârşit de săptămână,în zi de târg,în
vitrina cea mare a fostului restaurant„Dacia”, din
centru,de pe Corso,expoziţia de caricaturi„Oameni,
chipuri şi metehne”,cu cele mai
interesante figuri ale urbei,atât
de mult aşteptată şi apreciată cu
hohote de râs,de marele public
şi de subsemnatul.
Apoi,am dat de cartea
lui Neagu Rădulescu„Turnul
BabelӔn care erau zeci de caricaturi
cu cei mai importanţi
artişti şi scriitori români şi căruia
i-am văzut lucrările pe simezele
bucureştene în anii de şcoală
militară,cu caricaturi uluitor
de asemănătoare în fineţe şi
rotunjimea desenului cu ale
lui „Handy”,aşa-i spuneam în
intimitate dascălului meu de
la care am luat lecţii de desen
în particular„sponsorizate”,de
mătuşa mea şi naşă în acelaşi
timp,în speranţa că voi ajunge
inginer textilist şi trebuie să cunosc desenul şi
tehnica culorilor.
De atunci am devenit prieteni de-o viaţă.
Multe lucruri am învăţat de la acesta,mai ales asupra
modului în care trebuie să privesc o pictură ,o
caricatură,o schiţă de desen,să-i înţeleg perspectiv
a,coloritul,dar mai ales mesajul.Cunoşteam istoria
picturii universale,a epocii Renaşterii în special.
Uneori,în Bucureşti vizitând muzeele
şi galeriile de artă îmi era dor să privesc şi o
caricatură bună,dar erau prea puţine din cele
Contemporanii noştri
Un talent de excepţie,european şi universal,
Ştefan Popa-Popa’s
pe care le căutam,mai ales când singura revistă
umoristică„Urzica”făcea politică, ridiculizând,
prin grafică şi text”duşmanii poporului”,”imper
ialiştii anglo-americani” şi mai ales,moravurile
noii orânduiri,copiind întru totul revista de satiră
şi umor sovietică„Krokodil”,din care făcea şi reproduceri
din belşug.
Mutat în Timişoara,ca tânăr ofiţer, frecventam
expoziţiile organizate la Cercul Militar,în
saloanele de artă şi grafică ale Uniunii Artiştilor
Plastici din centru şi de la Bastion,de la Casa
Studenţilor ş.a şi nu odată,am admirat lucrările
unui tânăr student care îşi
semna opera ,Popa Ştefan.
În documentarea
mea pentru realizarea
volumului”Din cronologia
judeţului Timiş” 1 am răsfoit
toate publicaţiile tipărite în
Timişoara şi am găsit consemnate
în articole,informări,
tablete şi interviuri,în pagini
întregi, referiri la evoluţia
în timp a talentului artistic
şi renumelui celui născut
la Caransebeş,la 11 iunie
1955,astăzi, un simbol al
Timişoarei şi României,
Ştefan Popa Popa’S.
Vom consemna câteva
dintre acestea:
- 16 aprilie 1973: În
ziarul„Drapelul Roşu”din
Timişoara,apare prima caricatură semnată Popa
Şt.Mihai dedicată echipei de fotbal Poli,cu titlul
„Şarjă prietenească”.
- 3 februarie 1976: Tânărul caricaturist Ştefan
Popa ,student în anul I al Facultăţii de mecanică
din Timişoara este prezent la Salonul studenţesc
de artă plastică de la Casa studenţilor cu a patra
expoziţie personală.Din cele 50 de exponate,multe
publicate în ziarele„Drapelul Roşu”,revistele „Orizont”
şi „Forum studenţesc”atrag atenţia grupajele
satirice pe teme studenţeşti şi cele cu un pregnant
Coloana Infinitului, anul X, vol I. (nr. 60) • 2007 Timiºoara
Constantin C.Gomboş
43