Purtatorul de cruce - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neaguasemenea lectură este inadecvată, Mântuitorii putândfi o cheie pentru viziunea scriitorului, polemicăsubtilă cu stratul de bas étage al existenţei,cum ar spune Caragiale, care, în cazul de faţă, înseamnăreducţie vulgar-raţionalistă la nivelul maniheismuluilogic, din perspectiva căruia dogmecreştine ca învierea şi virginitatea sunt „absurdităţi”ale minţii umane. Mă-ntreb dacă nu cumvaproza aceasta nu e o parodie la adresa unor textepostmoderniste de felul Evangheliştilor Alinei Mungiu-Pippidi.Aşadar, în altă direcţie trebuie căutată vigoareaprozelor lui Gheorghe Neagu. El are capacitateaunei fine observaţii psihologice şi simbolice,susţinute de o sentimentalitate bine dozată, ca înHamilcar, în Păpuşa sau în Decoraţia. Metonimia„feliei de viaţă” tinde să constituie sau să reconstituieo lume. În Hamilcar, mutarea unei familii de la„casă” la „bloc” devine emblematică pentru „metamorfozele”din socialism. Cel sacrificat este câineleHamilcar, lăsat pradă agresiunii buldozerelor.Întunericul de la bloc îi aruncă pe oameni într-unteritoriu la graniţa dintre materialitatea brută şi fabulosulcu ingerinţe extraterestre, în care puritateaiubirii câinelui, în căutarea stăpânilor, estecurmată cu brutalitate. Decoraţia este o mini-bijuteriede ironie bine dozată, cu mai puţine intenţiicriptice, nu totdeauna fericite, în unele cazuri. MoşAnton, un veteran de război, este anunţat de plutonieruldin sat, printr-o invitaţie, să se prezinte lacasa de cultură din oraş pentru fi decorat în cinsteaîmplinirii unui număr de ani de la „Eliberarea”de sub jugul fascist şi capitalist. Bătrânul, fiind sin-30