Purtatorul de cruce - Oglinda literara

Purtătorul de cruceRămas singur, câinele se avântă după el cuacelaşi gând de hârjoană. Vacarmul străzi îl opri.Dezorientat, se întoarse în curte. Merse la castronulplin cu lapte şi pâine. Mâncă pe săturate, aşacum n-o mai făcuse. După care se tolăni pe trepteleîncălzite de soare de la intrare, cum se obişnuisede-a lungul anilor. Înserarea îl prinsepicotind. Adormi de-a binelea odată cu venireanopţii.Dimineaţa mâncă şi ultimele bucăţi de pâine,iar din balta de la cişmea lipăi de câteva ori. Zgomotulstrăzii în ziua aceea era mai persistent ca deobicei. În poarta casei se oprise un buldozer şi unexcavator uriaş. Câţiva oameni în salopetă intrarăgrăbiţi. Câinele se repezi la ei cu lătrături furioase,fără a reuşi să-i sperie. Oamenii îşi căutară detreabă.Furios câinele continuă să se repeadă la picioarelelor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopatăîntre coaste. Se retrase schelălăind sprecuşcă. Buldozerul îşi înfipse lama în gardul delemn, croindu-şi potecă. În urma lui venea şi excavatorul.Apoi oamenii se urcară pe casă examinândacoperişul.― Nu-i bun de nimic, zise unul dintre ei făcândsemn buldozeristului să înainteze.Cu lama ridicată, buldozerul se înfipse în pereţiiînvechiţi de vreme, surpându-i.Pârâituri surde răbufneau în văzduhul încins.Acoperişul se aplecă mai întâi, după care seprăbuşi de-a binelea. Câţiva ţigani ce aveau, căruţelepregătite, se repeziră asupra lemnului, ridi-53