Purtatorul de cruce - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagucruce. În postmodernitate, până şi suferinţa a devenitinutilă. În oraş, se zvoneşte că un ins poartăpe străzi o cruce. Este numit Andrei, după binecunoscutulsimbol biblic. Evreii se scandalizează, catoliciiîl apără, ortodocşii nu se implică. Oamenii sesolidarizează cu noul Andrei, convinşi că acestapoartă crucea în locul lor. Crucea purtată pare săaibă efect asupra primarului. Purtătorul primeşteşi daruri. Unii spun că Andrei ar face bine sămeargă şi-n capitală. Dar Andrei slăbeşte, e storsde puteri şi e numai zdrenţe, încât cade pe asfalt.Din acea clipă e ocolit de oameni şi e ridicat de poliţie,apoi uitat. Parabola pare să prindă ecouri dinlegenda Marelui Inchizitor dostoievskian. Oricum, eceva din pragmatizarea simbolurilor creştine degradateîn postumitatea fără înviere.Oamenii au devenit fantome impregnate deo materialitate grosieră. „Trăiesc” într-un infernfără alternativa purgatoriului sau a paradisului.Personajul Gheorghe (Satul), în plină iarnă, mergeîn sat ca să-şi vadă neamurile, dar constată că dela nicio casă nu iese fum. Intră prin case şi găseştenumai cadavre. Îl ia pe şeful de post să-i arate nenorocirea.Împreună aleargă pe la treizeci de case.Ţăranii par să se fi tăiat între ei, fără luptă, cu ceau avut la îndemână. Apoi, investigatorii sendreaptăspre ultima „casă”, bisericuţa localităţii,unde un paracliser bătrân mormăie ceva, în lipsapreotului dispărut. Paracliserul crede că vinovatuleste popa care, abia sosit, pune prea mult accentpe viaţa de apoi, oficiind împotriva vinului şi a femeilordestrăbălate. Cârciumarul, după ce a încercatsă-l corupă cu trei clondire de vin pe zi, a dat32