Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

partizanilor lor politici, au procedat în mod curajos la tăierea nodului gordian, intrând singure în
luptă deschisă împotriva celor mai primejdioşi duşmani de la graniţele ţării, – împotriva ostaşilor
lui Horthy îmbrăcaţi în sutana sfântului Norbert şi a sfântului Francisc. Din parte-mi aduc viile
mele mulţumiri Inspectoratului general al jandarmeriei, dl. general Barbu Pârăianu, – Legiunilor
de jandarmi, Parchetelor, Chesturilor de poliţie şi Direcţiilor de Siguranţă din Oradea, Arad şi
Satu-Mare, care, străbătute de un patriotism ce din nenorocire se întâlneşte tot mai rar la noi, nu
s-au sfiit ca, pe răspunderea lor, să facă descinderi la sediile Ordinelor călugăreşti maghiare –
premonstratens, minorit şi franciscan – din acele oraşe şi să confişte un material documentar
imens, pe baza căruia se vor putea lua, – în sfârşit – măsurile necesare împotriva celor ce, cu
ajutorul celor mai rafinate mijloace, lucrează la dărâmarea Statului nostru românesc întregit cu
atâtea jertfe.
În numerele viitoare ale colecţiei prezente voi publica materialul documentar privitor la
Ordinul minorităţilor şi la Ordinul franciscanilor, – material de un caracter ce întrece şi ceea ce
cea mai îndrăzneaţă fantezie ar fi în stare să plăsmuiască. Se va vedea din acele volume, printre
altele şi rolul Romei catolice în acţiunea revizionistă maghiară, făcând să amuţească pentru
totdeauna glasurile naivilor care cred că Sfântul Scaun de la Roma este pur şi simplu
reprezentantul lui Christos şi nu şi susţinătorul idealurilor vechii Monarhii austro-ungare.
În volumul prezent public mai întâi o adresă şi un memoriu al meu înmânat la 20 Mai a.c.
dlui Ministru de Instrucţie, dr. C. Angelescu, în chestia preluării pe seama Statului român, a
localului liceului zis „premonstratens” din Oradea.
Din motive, pe care nu este locul să le precizez aici, toate intervenţiile mele la dl.
Ministru dr. Angelescu au rămas fără nici un fel de urmare, după cum tot fără nici un fel de
urmare a rămas şi intervenţia făcută de Inspectorul general al jandarmeriei către dl. Ministru de
Culte Alexandru Lapedatu, prin adresa No. 877/1935, înregistrată la Ministerul Instrucţiei şi
Cultelor sub No. 129350/935, – adresă care se publică în volumul prezent sub No. 111.
Văzând această atitudine, care celor puţini iniţiaţi în tainele politicii religioase a
României, le poate părea inexplicabilă, m-am pus în legătură cu Justiţia ţării, cerându-i ei să-şi
spună cuvântul în chestiune.
Chemat mai întâi ca informator cu privire la situaţia Premonstratensilor, în faţa
judecătorului de instrucţie al Consiliului de război al Corpului VI de armată din Cluj, am depus
în mâinile anchetatorului memoriul meu înmânat mai înainte, fără rezultat, dlui. Ministru de
Instrucţie. Cercetările la justiţia militară sunt în curs şi sper că ele se vor termina în curând cu
luarea măsurilor penale necesare împotriva călugărilor dovediţi simpli ostaşi ai unei puteri
străine, duşmane fiinţei Statului nostru şi care, după cum s-a constatat prin cercetările făcute de
justiţia civilă din Oradea, au ajuns în mod fraudulos în posesia imobilelor pe care le deţin şi din
interiorul cărora, mână în mână cu Partidul maghiar, conduc lupta pentru desfiinţarea hotarelor
actuale ale României.
Nu cred că se va găsi în ţara aceasta, blândă până la inconştienţă, vreun avocat român,
care să îndrăznească să ia, în faţa Consiliului de război, apărarea acestor duşmani declaraţi ai
Neamului şi ai Statului român.
Sunt nespus de mângâiat că justiţia din Oradea a găsit întemeiat punctul meu de vedere
cu privire la imobilul deţinut acolo de Premonstratensi, – punct de vedere pe care l-am
comunicat încă din Aprilie 1920 autorităţilor de stat şi pe care l-am expus pe larg, în 1924, în
lucrarea mea Catolicismul unguresc în Transilvania şi Politica religioasă a României întregite
(pag. 208 şi urm.) şi l-am repetat, fără întrerupere prin memorii adresate Ministerului de
Instrucţiune, până în luna Mai a.c., când, în sfârşit, m-am adresat singur, Justiţiei.
Opinia publică românească va aprecia după cuviinţă, cred, actul de dreptate făcut de
judecătoria urbană din Oradea, prin Încheierea ei No. 7818/1936, c. f. din 22 August a.c., prin
care, după atâţia ani de zvârcoliri, a confirmat în mod legal punctul de vedere de stat, pe care i lam
înfăţişat (Partea V şi VI din lucrarea prezentă).
2