Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

More documents

Recommendations

Info

„afacerile”. Adică lecţiile particulare. Cu un astfel de suflet, – să zicem: cu astfel de mentalitate nu se poate deschide şcoală. Unde să găseşti spiritul de devotament şi sacrificiu necesar astăzi învăţământului? Căci, noi, dacă am avea şcoală, ar trebui să ne pregătim pentru umiliri extraordinar de multe. Dar, această mentalitate care domneşte astăzi la noi, nu suportă umilinţa şi nu e în stare să aducă jertfe. Ergo: cu generaţia de astăzi nu putem deschide şi susţine şcoală. Că nu putem face pastoraţie, asta poate că nici nu e nevoie s’o mai dovedesc. Căci, doar e o temă de discuţie zilnică că: pe noi nu ne-au crescut în vederea pastoraţiei, prin urmare nici nu putem fi obligaţi la aşa ceva. Pe acela pe care trebue să-l „obligi” la pastoraţie, nici cu frânghia nu-l poţi urca pe amvon şi în scaunul de mărturisire. După toate acestea, ar fi de prisos să mai încerc a dovedi că nu am fi în stare să desfăşurăm o altă activitate: socială, literară, sau de altă natură în legătură cu acţiunea catolică. Dar, atunci, ce căutăm aici? Întrebarea aceasta este, de fapt, întrebarea de a fi sau a nu fi. Eu vreau ca Ordinul nostru să trăiască aici. Să trăiască o viaţă folositoare şi efectivă. Dar, de aşa ceva generaţia actuală nu e capabilă. Deci?... Deci, generaţia actuală trebue schimbată… Vor trebui concentraţi la Oradea câţiva oameni de sacrificiu, la cari se vor adăuga cei doi tineri cari se pregătesc acum la Freiburg şi cari, reîntorşi, se vor încadra în sfera de activitate formată dela. Se înţelege că această sferă de activitate nu va mai fi şcoala. La aceasta acum trebue, în adevăr, să renunţăm. La dreptul vorbind, nu noi renunţăm, ci ne-au înlăturat dela ea „pe vecie”, prin politicianizare, – înţeleg „pe vecie” – actuala stăpânire românească. Noi, deci, putem lăsa, liniştiţi, la o parte din socotelile noastre, şcoala şi să iniţiem o activitate organizată în spiritul acţiunei catolice. În privinţa aceasta nu e nevoie de hotărârea prepozitului sau a vicarului, de care atârnă şi demersul meu viitor. Pun pe prepozitul şi pe vicarul în faţa alternativei: ori îi îndepărtează de aici pe cei trei oameni, cari sunt incapabili de activitate aici, ori plec eu de aici şi’mi caut aiurea teren corespunzător de lucru. Acel „aiurea” va fi în orice caz, în Ungaria. Iar, că ce se va alege de Ordinul de aici, de asta nu mă va mai durea capul... Cu Bertram, Erödy şi Szépkuty nu mai vreau să stau aici nici un singur an. 9 Aceste declaraţii sunt rodul unor îndelungate frământări. Tocmai de aceea sunt hotărât pentru retragerea celor mai din urmă consecvenţe” Scrisoarea aceasta a lui C. Kovàcs este un document de o importanţă covârşitoare. Ea stabileşte pe de-o parte lipsa de îndreptăţire a Ordinului de a mai exista în România, pe de alta totala lui incapacitate pe orice teren de activitate, – ambele consecinţe ale demoralizării iremediabile a Ordinului, pe care Kovàcs a constatat-o şi la 1919, în memoriul către Prepozitul din Jasovia. 24. Deus ex machina? Cu toate acestea, urmarea n-a fost cea care ar fi decurs în mod firesc din premise, ci tocmai dimpotrivă. Căci, între timp s-a produs o mare acţiune concentrică pentru salvarea Ordinului: pe de o parte Partidul maghiar, pe alta abatele Zavoral de la Praga şi Nunţiul papal de la Bucureşti, susţinuţi de înalţi funcţionari din Ministerul Cultelor, directorii generali Z. Pâclişanu şi Aug. Caliani. Acţiunea aceasta a fost determinată de lupta disperată pe care Primonstratensii s-au văzut îndatoraţi a o da în vederea obţinerii personalităţii juridice a Ordinului lor. 9 Totuşi, ultimii doi sunt şi astăzi în Oradea, iar C. Kovàcs încă n-a plecat în Ungaria! (N. A.) 30
25. Premonstratensii în faţa justiţiei române Înainte de a trece la înfăţişarea noii faze în care intră chestiunea situaţiei juridice a Ordinului, trebuie să ne întoarcem puţin la unele antecedente ale ei. Paralel cu procesul dintre Ordinul premonstratens şi Statul Român pe chestia închiderii liceului, – proces care s-a clasat cu timpul, – se desfăşura în faţa instanţelor judiciare din Oradea un al doilea proces intentat de Ordinul premonstratens Statului român pe chestia imobilului şcoalei din Sânmărtin. Sub Nr. 4484 din 1924 din 7 Noiembrie 1924, judecătoria rurală din Oradea a dat în acest proces o sentinţă din motivarea căreia reţinem următoarele: „Având în vedere că, în specie, deţinătorul imobilului nefiind o persoană cu capacitate juridică, nu poate avea din punctul de vedere legal, nici o voinţă de a poseda, că deci posesiunii reclamantului lipsindu-i unul din elementele constitutive, acţiunea posesorie trebuia respinsă ca nefondată”. Judecător, (ss) AL. VIŢEANU. 26. O altă atitudine curioasă a Ministerului Cultelor Împotriva acestei sentinţe, Ordinul premonstratens a făcut recurs la Tribunal. Înainte de ce acest recurs s-ar fi dezbătut, conducerea Ordinului a intervenit la Ministerul Cultelor comunicându-i cuprinsul adresei din 4 Septembrie 1924 a abatelui din Jasovia şi cerând ca membrilor să li se dea autorizaţia de a putea funcţiona ca profesori la alte şcoli catolice din România (aceasta în conformitate cu îndrumarea primită de la Budapesta!). – La această intervenţie, Ministerul Cultelor răspunde sub Nr. 11891 din 12 Martie 1925, următoarele: Domnule, În urma comunicării d-voastră din 16 Februarie a. c., avem onoarea a vă aviza că Ministerul a luat act de noua organizare a Ordinului canonic premonstratens din Oradea Mare. Ce priveşte autorizaţia membrilor de a funcţiona ca profesori la şcolile catolice, cererea dvoastră a fost recomandată Ministerului de Instrucţie. p. ministru, (ss) Z. PÂCLIŞANU p. director general, (ss) Dr. G. COMŞA D-lui Barolomeu Leéb, şeful ordinului can. Premonstratens Oradea Mare 27. Atitudinea Ministerului Instrucţiunii faţă de Ordinul premonstratens La 9 Aprilie 1927, Directorul contenciosului Ministerului de instrucţie, d. I. Dumitrescu raportă, sub Nr. 46458 din 1927, ministrului următoarele, în legătură cu procesul: „Apelantul cu nimic nu dovedeşte că are calitatea de personalitate juridică, nici în dreptul public, căci îi lipseşte legea specială română, care să-i confere această calitate, nici în dreptul privat, pentrucă nu posedă autorizarea de funcţionare din partea guvernului. 31
Page 1 and 2: Prefaţa Convins de marea importan
Page 3 and 4: Rămâne acum, după ce odată ches
Page 5 and 6: (ss) Dr. ANGELESCU DUMITRESCU Dlui
Page 7 and 8: 4. Restituirea Ordinului Premonstra
Page 9 and 10: „Cu cât este mai mare pericolul
Page 11 and 12: 9. Natura de drept a imobilelor de
Page 13 and 14: contopită pe de-a-ntregul cu viaţ
Page 15 and 16: După cum se vede sigilul nu are ni
Page 17 and 18: Dragă Candid, „Caut să-ţi spun
Page 19 and 20: Problema aceasta Statul român, în
Page 21 and 22: 7. Pemonstratensii din Oradea se de
Page 23 and 24: Oradea (Capitulares decreverunt Mag
Page 25 and 26: C. Card. LAURENTI, prefect 14. Praf
Page 27 and 28: nici un sacrificiu, şi-a angajat p
Page 29: iniţiate la 1930 de conducerea de
Page 33 and 34: 30. Ministerul Cultelor răstălmă
Page 35 and 36: prin lege se poate creia, - iar ca
Page 37 and 38: isericeşti atât în localitate, c
Page 39 and 40: liceului şi a personalităţii jur
Page 41 and 42: 37. Mai mult chiar, - noua măsură
Page 43 and 44: La 20 Iulie 1933, administratorul a
Page 45 and 46: Gödöllö, timp de 2 săptămâni,
Page 47 and 48: aceasta a luat nou avânt şi desvo
Page 49 and 50: viitor voiu atrage atenţiunea prof
Page 51 and 52: La 22 Ianuarie 1931, Secţiei amint
Page 53 and 54: iluziile, ci cu întreg devotamentu
Page 55 and 56: mulţi, dar lista acestora o cer pr
Page 57 and 58: un şef care vine cu girul Romei, s
Page 59 and 60: 59 III. Anexe La Memoriul despre Or
Page 61 and 62: Iar cu ocazia predării bunurilor a
Page 63 and 64: 63 II Activitatea Ordinului premons
Page 65 and 66: IV. Documente din care se vede limp
Page 67 and 68: Kárpaty din Italia, de către şef
Page 69 and 70: VI. Decizia Judecătoriei urbane Or

Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?