Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

More documents

Recommendations

Info

Autorizarea de funcţionare dată Ordinului de către Ministerul Cultelor nu este o adevărată recunoaştere, de oarece acest art. de ordine publică cere ca recunoaşterea să se facă nu de un minister oarecare, ci de guvern… Cu această ocaziune ţinem să vă arătăm, Domnule ministru, că Ministerul Cultelor ar fi trebuit să ia contact şi cu Ministerul nostru, când a acordat Ordinului premonstratensilor autorizarea de funcţionare, evitându-se în felul acesta crearea unei situaţiuni şi ilegală şi delicată pentru noi, de care ne vom lovi, de sigur, şi în alt proces cu Ordinul, proces mult mai important ce va trebui să intentăm pentru revendicarea imobilului din Oradea Mare”. 28. Iarăşi atitudinea echivocă a Ministerului de Culte Ministerul Instrucţiei a comunicat acest referat Ministerului Cultelor, în numele căruia răspunde acelaşi Z. Pâclişanu, cunoscut ca protectorul minorităţilor, prin această adresă a Ministerului, sub Nr. 48.816 din 16 Noiembrie 1928: Ministerul Cultelor şi Artelor Direcţia Cultelor minoritare Nr. 48.816 din 16 Noiembrie 1928. Domnule Ministru, La adresa d-voastră n. 824.476/1928 avem onoare a Vă răspunde că la acest Minister nu se găseşte nimic privitor la vre-o autorizaţie de funcţionare dată Ordinului premonstratens din Oradea. De altfel, acest Ordin nu avea nevoie de o astfel de autorizaţie, fiind Ordin aflător în ţară în momentul unirii Transilvaniei cu Regatul României. În ce priveşte personalitatea juridică, aceasta o avea pe baza legilor maghiare şi o are şi acum pe baza legii pentru regimul general al cultelor. Credem că era util, dacă Ministerul Instrucţiunii, înainte de a face obiecţiunile privitoare la personalitatea juridică a Ordinului, ar fi luat contact cu acest departament. p. ministru, (ss) Z. PÂCLIŞANU p. Director General, (ss) Dr. ANTON PEPA D-lui Ministru al Instrucţiunii, Direcţiunea Contenciosului 29. Catastrofala disensiune între Ministerul Instrucţiunii şi Ministerul Cultelor Trebuie să observăm aici ciudata disonanţă dintre cele două Ministere: cel de Instrucţie închide Liceul „premonstratens” din Oradea, din cauza acţiunii antipatriotice a profesorilor lui, originari din Ungaria, – cel de Culte intervine la Instrucţie ca aceşti profesori să fie admişi în alte şcoli catolice maghiare, – Ministerul de Instrucţie, de acord cu Justiţia, declară că Ordinul premonstratens n-are personalitate juridică, cel de Culte răspunde că acesta are personalitate juridică şi în baza legilor ungureşti şi în baza legii cultelor române, promulgată chiar în acel an! 32
30. Ministerul Cultelor răstălmăceşte legea în favorul Premonstratensilor maghiari iredentişti Numai cât, afirmaţiunea Ministerului Cultelor, – recte a d-lui Pâclişanu, este cu desăvârşire gratuită, deoarece legea din chestiune nu recunoaşte personalitatea juridică a Ordinelor călugăreşti. Ceea ce este regretabil e că îndrăzneala d-lui Pâclişanu a derutat pentru moment, Contenciosul Ministerului Instrucţiei, care luând drept bani buni afirmaţiunea acestuia că Ordinul are personalitate juridică în baza noii legi a cultelor – (dar nu se cita articolul din lege, din simplul motiv că un astfel de articol nu există!), – a renunţat la gândul exprimat în ultimul alineat al referatului şefului Contenciosului, de a intenta Premonstratensilor proces pentru revendicarea imobilului liceului din Oradea, – imobil rămas până în ziua de astăzi în posesiunea Premonstratensilor. Faptul este cu atât mai ciudat, cu cât la câteva zile după adresa de la 16 Noiembrie a d-lui Z Pâclişanu, tribunalul Bihor, s. II a dat în ziua de 20 Noiembrie 1928 sentinţa civilă Nr. 248, dos. 276/1936, 10 prin care acţiunea Ordinului premonstratens în contra Statului a fost respinsă. (Procesul mi se pare că este atacat cu recurs la Curtea de Casaţie 11 ). În motivarea sentinţei, care, afirmativ s-a comunicat Ordinului la 24 Februarie 1930, se arată, printre altele, că 1) abatele din Jasovia, care a avut jurisdicţia asupra tuturor Premonstratensilor din vechea Ungarie, nu este o autoritate recunoscută de Statul român şi n-are calitatea de a putea transmite jurisdicţia avută asupra membrilor din România ai Ordinului; 2) că separaţia făcută la 1923 la Oradea şi aprobată în 1924 la Tepla, nu este aprobată de Papa; 3) că legea cultelor nu prevede personalitatea juridică a Ordinelor călugăreşti; 4) că Ordinul premonstratens n-are personalitate de drept, deoarece în acest caz ar trebui să fie înscrisă în registrele de la Tribunal. 31. În mijlocul acestui haos, Premonstratensii iau ofensiva în chestiunea obţinerii personalităţii juridice După toate acestea, la 26 Martie 1930 „Provincialul” „Bartolomeu Leéb”, încurajat de Nunţiul papal, trimite prin d. Elemér Gyárfás, o adresă Ministerului Cultelor, prin care, contrar prevederilor legii persoanelor juridice, cere de la acesta să-i recunoască personalitatea juridică. Iată adresa: „Domnule Ministru, Ordinul premonstratens, care era aşezat în fosta Ungarie cu mai multe mănăstiri, – dintre cari una şi în Oradea cu casa asociată pentru membrii emeritaţi din comuna Sânmărtin, sub jurisdicţiunea Provincială a Abatelui din comuna Jaszovár, care astăzi este atribuită republicei cehoslovace. După desmembrarea monarhiei Austro-Ungare aceste mănăstiri şi case au căzut în diferite state, lipindu-se teritoriul lor la diferite state, – Mănăstirea din Oradea astfel a ajuns în România. Membrii indigeni, cetăţeni români şi domiciliaţi stabil în Oradea şi respective Sânmărtin, după tratatul de pace dela Trianon în anul 1923 s’au declarat independenţi de Abaţia Jaszóvàr, devenit Cehoslovac, şi alegându-şi liber Provincialul în persoana P. S. S. Brtolomeu Leéb, cetăţean român şi domiciliat în Oradea, această alegere, ulterior, în anul 1924, s’a aprobat şi de către Generale Capitulum Premonstratensium (Capitlul General al 10 Sau 246. 11 Referatul d-lui avocat al Statului Ovid Demetrescu din 3 Iulie 1931, către d. ministru al instrucţiei, în dosarul de la Contenciosul ministerului. 33
Page 1 and 2: Prefaţa Convins de marea importan
Page 3 and 4: Rămâne acum, după ce odată ches
Page 5 and 6: (ss) Dr. ANGELESCU DUMITRESCU Dlui
Page 7 and 8: 4. Restituirea Ordinului Premonstra
Page 9 and 10: „Cu cât este mai mare pericolul
Page 11 and 12: 9. Natura de drept a imobilelor de
Page 13 and 14: contopită pe de-a-ntregul cu viaţ
Page 15 and 16: După cum se vede sigilul nu are ni
Page 17 and 18: Dragă Candid, „Caut să-ţi spun
Page 19 and 20: Problema aceasta Statul român, în
Page 21 and 22: 7. Pemonstratensii din Oradea se de
Page 23 and 24: Oradea (Capitulares decreverunt Mag
Page 25 and 26: C. Card. LAURENTI, prefect 14. Praf
Page 27 and 28: nici un sacrificiu, şi-a angajat p
Page 29 and 30: iniţiate la 1930 de conducerea de
Page 31: 25. Premonstratensii în faţa just
Page 35 and 36: prin lege se poate creia, - iar ca
Page 37 and 38: isericeşti atât în localitate, c
Page 39 and 40: liceului şi a personalităţii jur
Page 41 and 42: 37. Mai mult chiar, - noua măsură
Page 43 and 44: La 20 Iulie 1933, administratorul a
Page 45 and 46: Gödöllö, timp de 2 săptămâni,
Page 47 and 48: aceasta a luat nou avânt şi desvo
Page 49 and 50: viitor voiu atrage atenţiunea prof
Page 51 and 52: La 22 Ianuarie 1931, Secţiei amint
Page 53 and 54: iluziile, ci cu întreg devotamentu
Page 55 and 56: mulţi, dar lista acestora o cer pr
Page 57 and 58: un şef care vine cu girul Romei, s
Page 59 and 60: 59 III. Anexe La Memoriul despre Or
Page 61 and 62: Iar cu ocazia predării bunurilor a
Page 63 and 64: 63 II Activitatea Ordinului premons
Page 65 and 66: IV. Documente din care se vede limp
Page 67 and 68: Kárpaty din Italia, de către şef
Page 69 and 70: VI. Decizia Judecătoriei urbane Or

Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?