Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

cristalizată şi, apoi nici n’ar fi recomandabil într’o scrisoare cu soartă îndoielnică. Numai atâta îţi
fac cunoscut că în schimbul ajutoarelor oferite, s’ar putea constitui o oarecare supraveghere mai
strânsă, în cadrul căreia nu ştiu cum ar putea încăpea independenţa Szentpeterdei, deoarece
despre aceasta nu se ştie nimic la locurile mai înalte şi nici nu se poate şti. Aici trebue procedat
cu foarte mare precauţiune.
Toate acestea, bine înţeles, sunt strict confidenţiale şi le scriu exclusiv pentru tine.
Dificultatea cea mai mare o constituie, de sigur, chestia participării la amortizarea datoriei
întabulate. Absolvarea de aceasta şi aici o tăgăduesc şi autorităţile superioare cred că n’o iau la
cunoştinţă, din cauza că n’au ştire nici despre crearea uzufructului moşiei. Eu cred că chestia asta
s-ar putea rezolvi printr’un compromis. Dar, cum să fie acesta, despre aşa ceva n’am încă o idee
clară. Mă gândesc doar, că ar putea fi vorba, eventual, de un anumit procent. Lucrul acesta trebue
cântărit bine şi clarificat. Celelalte puncte ale proiectului tău probabil că nu cauzează dificultăţi
mai mari nimănuia. La punctul 8, însă s’ar putea întregi respectiv modifica unele lucruri. Punctul
prevede că bilanţul urmează să fie prezentat numai Vicarului de Oradea. Pentru evitarea
susceptibilităţilor s’ar putea, eventual, accepta o astfel de modificare, ca bilanţul să fie prezintat
ambilor Vicari (din Ungaria şi România N. A.). Astfel s’ar putea motiva şi cu aceea că nu se
tratează de proprietăţi perpetue, ci numai de o moşie cedată spre întrebuinţare deocamdată
nehotărât, a cărei administrare interesează şi autoritatea de aici a Ordinului. Observaţia mea se
raportă şi la punctul 12.
Socotesc că trebue să se clarifice şi noţiunea venitului curat. Aceasta e în legătură şi cu
supravegherea amintită mai sus şi, deoarece de aceasta se ţine şi prezentarea bugetului, în el
trebue să se cuprindă şi sumele cari servesc la amortizarea sarcinei care grevează moşia.
Vreau să mai amintesc, că trebue reglementată şi durata timpului pentru care moşia se dă
în întrebuinţare, fie în mod fix, fie prin determinarea vre-unei împrejurări. Dar, repet, totul atârnă
de aceea că în ce chip se stabileşte modalitatea de supraveghere. Se va alege ceva din aceasta şi
dacă da: în ce formă şi cu ce sferă de atribuţii”.
Această scrisoare, cu tot tonul ei reţinut din cauza temei exprimate de autor, tratează
limpede faptul cunoscut că Premonstratensii din Oradea sunt angajaţi cu averile lor la liceul din
Gödöllö şi că acest aranjament va fi stipulat în forme, care scot în relief speranţele unei apropiate
reuniuni cu Ungaria!
În interesul acestui aranjament s’a dus în Aprilie 1935 Kovács la Budapesta, de unde i-a
scris colegului său Gheorghe Labancz, despre un lucru, important „care pluteşte în aer, dar încă
nu e sigur”, şi care nu este exclus să cuprindă o aluzie la gândurile intime care nu se pot aşterne
aşa uşor în scrisori cu soarta îndoielnică...
Scrisoarea aceasta aruncă, oarecare lumină şi asupra faptului relatat de către Inspectoratul
general al jandameriei Ministerului Cultelor prin adresa Nr. 877/1935, că cu prilejul percheziţiei
făcute în noaptea de 28 – 29 Iulie 1935 la mânăstirea din Oradea s’au găsit acolo mari sume de
bani, în monedă străină 17 . După informaţiile primite de la căpitanul Novac din Jandarmerie, care
a făcut percheziţia, în cassa de fier a Premonstratensilor orădeni se găsea, în hârtii de câte o mie
de franci francezi, franci elveţieni şi dolari, o sumă aproximativă de 5 milioane lei.
Paralel cu acţiunea gödöllöiană, C. Kovács a desfăşurat în mod permanent o acţiune
panmaghiară la Oradea, în cadrul Partidului maghiar şi a gazetei Erdélyi Lapok. În privinţa
activităţii lui în Partidul maghiar, iată două mărturisiri făcute de Kovács însuşi. Astfel, în Aprile
1930 îi scria prietenului său G. Labancz în Ungaria: „La 4 Maiu (1930) voi ţine la matineul
cultural al Partidului maghiar o conferinţă despre Petru Pázmány”.
La 3 Ianuarie, îi scrie călugărului minorit din Arad, Dr. A. Wild, directorul revistei
iredentiste Vasárnap: „În secţia tinerimei Partidului maghiar ţin o serie de câte 4 conferinţe
istorice şi literare, timp de 8 săptămâni”.
17 Vezi pag. 107 a cărţii prezente.
50