Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Premonstratensilor) ţinut în Tepla (Cehoslovacia) în zilele de 23 – 30 August 1924, şi anume cu
efect retroactiv, stabilindu-se în hotărârea Capitlului, că separaţiunea Prepoziturei
Promontoriului din Oradea s’a întâmplat de fapt în anul 1923 şi că actualul Provincial (şef)al
Ordinului s’a ales de către confraţii din România, guvernând acest Provincial cu deplină
jurisdicţiune atât bunurile bisericeşti, cât şi confraţii din România.
Această hotărâre din motive bisericeşti mai rezervă dreptul Sfântului Scaun din Roma
pentru aprobarea definitivă a separaţiunei.
Alăturăm aci sub A) înştiinţarea Abatelui din Jaszóvàr din 4 Septembrie 1924 despre
hotărârea Capitlului General.
Sfântul Scaun din Roma, după cum arată anexele de sub B) şi C) a aprobat din partea sa
deasemenea încă la 1926 această separaţiune.
Într’aceia, din partea Statului Român, prin ordinul 11891 din 12 Martie 1925 al
Ministerului Cultelor, s’a recunoscut această separaţiune şi funcţiunea P. S. S. Bartolomeu Leéb
de Provincialul independent în România.
Prin cele de mai sus, Ordinul actual din România, al Premonstratensilor şi-a păstrat
continuitatea de persoană juridică de drept public în Statul României, fiindcă înainte de
promulgarea legei cultelor, în baza art. 137 a Constituţiei, toate legile şi dreptul cutumal
necodificat al fostei Ungarii în ţinuturile alipite României dela fostul Stat ungar, erau
recunoscute până la codificarea unificativă. Ordinul nostru şi-a exercitat drepturile de persoană
juridică de drept public, atât în mod activ, cât şi în mod pasiv. I s’au expropiat de organele
agrare bunurile în baza § 6 al Legii agrare, ca aparţinătoare unei persoane juridice (mănăstire)
de drept public, şi tot în baza acestui articol i s-au lăsat câte 30 jugăre de pământ cultivabil
pentru fiecare mănăstire.
Ordinul a stat în proces ca persoană juridică, atât ca reclamant cât şi ca pârât, şi
exceptând numai un singur caz desvoltat mai jos, nu i s-a excepţionat personalitatea juridică nici
de către părţile procesuale şi nici de către instanţele judecătoreşti.
Singurul caz însă ne sileşte să venim înaintea d-voastră cu cererea de mai jos.
Anume:
În anul 1924 sub Nr. 4484/1924 Ordinul Premonstratens din România a înaintat acţiune
contra Statului român şi unelor persoane fizice pentru repoziţie sumară, privitor pe un imobil,
judecătoriei rurale Oradea.
În acest proces înaintea judecătoriei rurale Oradea încredinţatul Ministerului de
Instrucţie a ridicat incidentul pe care l-a susţinut înaintea instanţei de apel, tribunalul jud. Bihor
Oradea, că anume Ordinul Premonstratens din România cu sediul Oradea n-ar avea calitate de
persoană juridică de drept public şi nici de drept privat, neconformându-se legii de persoane
juridice din anul 1924.
Regretăm a Vă relata, în acest proces ni s’a înmânat cu 30 zile mai înainte, adică în 24
Februarie 1930 sentinţa civilă Nr. 248 dos. Nr. 276/1926 din 20 Noiembrie 1928 a Tribunalului
jud Bihor Oradea, secţia II, în care se admite incidentul ridicat de reprezentantul Ministerului
instrucţiunii, şi se declară că deocamdată Ordinul nostru n-ar avea calitatea de persoană juridică
şi în motivele, cari se evidenţiază din anexa de sub D) (Copia parţială referitoare a sentinţei) că
fiind că Abatele din Jaszóvàr, care a avut jurisdicţiunea asupra tuturor Premonstratensilor din
fosta Ungarie, nefiind autoritate recunoscută în România, n-a avut calitate de a putea transmite
jurisdicţiunea avută, membrilor din România şi Ordinului, mai departe fiindcă separaţiunea
făcută în 1923 în Oradea şi aprobată în 1924 în Tepla, nefiind aprobată definitiv de Sfântul
Scaun din Roma, în fine fiindcă Ordinul Premonstratens, în lipsa despoziţiunilor legale
existente, – înţelegând şi Legea Cultelor din 1928, – nu este recunoscută de legea română de
persoană juridică, deoarece Ordinele călugăreşti nu sunt amintite în lege, ca fiind recunoscute de
persoane juridice, deci nici nu are calitatea de persoană juridică de drept public, care categorie
de persoane juridice în conformitate cu ar. 1 din legea persoanelor juridice din 1924, numai
34