Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Memoriu despre situaţia de drept şi despre activitatea antiromânească
a Ordinului Premonstratens, înaintat Ministerului de Instrucţie şi
Consiliului de Război al Corpului VI
de Armată Cluj
Ordinul Premonstratens în vechea Ungarie, până în anul 1919
1. Originea Ordinului canonic al premonstratensilor
„Ordinul canonic al Premonstratensilor” face parte din aşa numitele „Ordine canonice
regulare” ale Bisericii catolice de rit. latin 1 . El a fost întemeiat în secolul al XII-lea, de un tânăr
nobil francez, Norbert, din familia Gennep, în valea deşartă Premontré, la Nord de Paris.
Membrii Ordinului s-au angajat să trăiască şi să lucreze conform canoanelor Sfântului Augustin,
din care cauză au şi fost numiţi „canonici regulari de Premontré”. Scopul organizaţiei era
perfecţiunea vieţii proprii şi îngrijirea sufletească a aproapelui.
2. Premonstratensii în vechea Ungariei
Încă de la sfârşitul veacului al XII o mână de călugări premonstratensi francezi au fost
chemaţi de către regele Ştefan II în Ungaria şi aşezaţi în promontoriul de lângă Oradea. Mai
târziu, alte ramuri ale Ordinului au fost aşezate la Iasovia (Jaszovár) şi Leles, în fosta
Cehoslovacie, unde au fost „prepozituri” aparte.
În anul 1494, prepozitura din Oradea, în urma constatării făcute de episcopul local, că
disciplina călugărească a dispărut cu desăvârşire din cuprinsul ei, a fost desfiinţată şi bunurile ei
au fost date Ordinului carthausian, care a stăpânit-o apoi timp de peste două secole. În anul 1705,
Împăratul austriac Iosif I, a repristinat prepozitura de Oradea, drept recunoştinţă pentru faptul că
abatele premonstratens din Perneg (Moravia), Francisc Schoellingen, l-a ajutat în războiul contra
Turcilor, cu suma de 280.000 florini. Iosif I a dat prepozitura de Oradea, împreună cu cele de
Iasovia şi Leles, acestui abate, dar cu cinci ani mai târziu cea de Oradea a ajuns în mâna
Premonstratensilor din Luka, care au dobândit-o de la cei din Perneg în schimbul sumei de
50.000 florini. În cursul timpului n-au lipsit, ce e drept, încercările Premonstratensilor din
prepoziturile de pe teritoriul unguresc, de a se emancipa de sub tutela Moravilor din Luka, dar
fără nici un rezultat. Dimpotrivă, în 1787, toate aceste prepozituri au fost desfiinţate de Împăratul
Iosif al II-lea, care a trecut averile lor la Fondul religionar, constituit şi administrat de Stat.
Situaţia aceasta a durat până în 1802, când Împăratul Francisc al II-lea, prin aşa numita Diplomă
restituţională, deodată cu Ordinul benedictin şi cistercit, a rechemat la viaţă şi Ordinul
Premonstratens.
3. Desfiinţarea Ordinului Premonstratens din Ungaria
Trebuie să relevăm împrejurarea că, în întreaga sa evoluţie de până aici, Ordinul
premonstratens din Ungaria n-a fost în dependenţă nici de Centrala lui din Franţa, nici de Sf.
Scaun de la Roma, ci exclusiv de factorul constituţional al ţării, adică de Împărat – Rege, –
respectiv, – de la un moment dat – de Consiliul Locotenenţial al acestuia. Acest factor i-a adus
pe Premonstratensi în ţară, el i-a predat Moravilor, el i-a desfiinţat şi el i-a reînfiinţat.
1 Conform Codicelui Dreptului Canonic, Ordinele călugăreşti se împart în următoarele categorii: Canonici regulari,
Călugări, Ordine cerşetoare, Preoţi regulari, Congregaţii şi Instituţii religioase (călugăreşti). Din categoria
Canonicilor regulari fac parte exclusiv Premonstratensii.
6