Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

un interes eminent al Ordinului, ca noul post să fie cât mai curând cât mai bun, – ca aici, în
timpul cel mai scurt să fie un corp didactic cât mai zdravăn (şi calitativ şi cantitativ), ca acesta
să fie focarul dela care illo tempore să poată fi recucerite posturile pierdute, – între cari
Jasovia. Eu văd că nici pe tinerimea maghiară din Ungaria mutilată, nici pe cea din statele
succesorale n’o atrage nici Oradea, nici Jasovia, dar da, o atrage Gödöllö-ul, aşa că omeneşte
vorbind, deocamdată numai acesta are viitor. Iar aici trebuesc oameni – foarte mulţi oameni. De
aceea, să nu se prăpădească oamenii de ispravă acolo, unde nu sunt de mare folos, sau cel puţin
nu sunt de atâta folos cum ar fi aici. E posibil ca moartea eroică în poziţiile acelea să fie. Din
punct de vedere extern, mai glorioasă (deşi nici d-voastră nu vedeţi altfel lucrul), politica reală
a viitorului mai îndepărtat însă vorbeşte în mod poruncitor pentru Gödöllö, ca unicul punct
posibil al restauraţiei”.
Şi mai limpede decât E. Hermann vorbeşte despre originea şi despre semnificaţia liceului
din Gödöllö Anuarul din 1933/34, care zice la pg. 82: „Văzând prepozitul dela Jasovia că totul e
pierdut, că şcolile, averile i s’au luat, că nu mai e chip de mers înainte, a îndreptat izvoarele
renaşterii naţionale spre codrii dela Gödöllö. În scopul acesta a amanetat întreaga avere de aici
din Ungaria mutilată a Ordinului, luptând pentru renaşterea Ungariei. Asta e opera lui cea mai
puternică şi mai grandioasă, care va fi pentru totdeauna gloria lui şi raţiunea de existenţă a
Ordinului”.
Aşa dar, în această instituţie este concentrată însăşi raţiunea de a fi a Premonstratensilor.
21. Dar, cu tot Gödöllö-ul, poziţia de la Oradea nu e sacrificată
Dar, C. Kovàcs, deşi se interesa mult de Gödöllö, nu voia să se împace cu gândul că s-ar
putea pierde Oradea, oricât de slabă ar fi şi oricât de puţin drept de existenţă ar avea. El ţinea să
se ştie că liceul român este numai suspendat, şi depunea cele mai fantastice stăruinţe pentru a-l
redeschide. În consecinţă, prin intermediul Partidului maghiar, el a deferit chestiunea liceului
deopotrivă Societăţilor Naţiunilor şi Justiţiei române. Dar, la Geneva nu s-a putut decide nimic în
chestiune, căci, la un moment dat, dosarul chestiunii s-a pierdut şi n-a mai putut fi aflat, iar la
justiţie cauza s-a tot amânat, de nenumărate ori din motive formale, până ce la un moment dat
Curtea de Apel din Oradea a declarat cauza perimată, scoţând-o definitiv de pe rol, în anul 1935.
Între timp, liceul din Gödöllö a fost socotit ca liceul care ţine locul celui de la Oradea. O
parte a profesorilor de la acesta din urmă au trecut de la început la Gödöllö, iar o parte au rămas
la Oradea pentru a pregăti pe cale particulară pe elevii maghiari şi evrei, pe care îi treceau apoi la
Gödöllö, unde dădeau examene, după care se înşiruiau apoi în rândurile levenţilor, cărora soarta
le-a hărăzit gloria de a elibera teritoriile „ocupate” de România şi de Cehoslovacia. Agentul
principal al acestei chestiuni era, la Oradea, C. Kovàcs, iar la Gödöllö era Dr. Anyos Balogh,
indicat încă şi la 1933/34 în Anuarul Liceului ca „conducătorul afacerilor elevilor particulari”
(pg. 17). O parte a corespondenţei dintre aceşti doi factori privitoare la elevii particulari pregătiţi
la Oradea pentru Gödöllö, se află în posesiunea noastră.
Vom expune mai pe larg acest capitol, când vom vorbi anume despre activitatea
personală a lui C. Kovàcs.
22. Foc concentric pentru salvarea Oradei pe seama Ungariei: la Gödöllö, la
Geneva, la Roma şi la Bucureşti
Paralel cu aceste două acţiuni, Kovàcs a sesizat, prin Partidul maghiar şi prin Reuniunea
poporală catolică, şi organele conducătoare de la Roma, după ce încercase zadarnic acelaşi lucru
la Geneva. El a redactat un memoriu pe care l-au dus la Roma d-nii Elemér Gyàrfás şi Coloman
Gzifra şi care a servit ca punct de plecare al unei acţiuni a Sf. Scaun faţă de Statul român, acţiune
care însă n-a dus la rezultate imediate. Efectul acestei acţiuni s-a resimţit însă în demersurile
28