Onisifor GHIBU, Ordinul Canonic - Biblioteca Metropolitana Bucuresti

3. Ce prevede Concordatul în aceeaşi chestiune
Iar Concordatul zice în § XVII: „Ordinele şi Congregaţiile religioase existente în Regat
vor fi datoare să aibă pe superiorul lor şi pe membrii lor cetăţeni români, domiciliaţi în ţară.
Ordinelor şi Congregaţiilor religioase, ca atari, Statul le recunoaşte personalitatea juridică cu
condiţia ca ele să îndeplinească condiţiile stabilite de legile în vigoare. Veniturile aparţinând
Ordinelor şi Congregaţiilor religioase vor trebui distribuite conform voinţei binefăcătorilor şi
conform naturii şi scopului institutului religios. Noi Ordine şi Congregaţii religioase se vor
putea stabili în România şi cele cari se află actualmente aici vor putea deschide case noi numai
cu încuviinţarea dată în înţelegere de către Sfântul Scaun şi Guvernul român”. La art. XIX § 3:
„Toate şcolile Ordinelor şi Congregaţiilor religioase sunt puse sub dependenţa episcopului
local, şi ele se vor bucura de dreptul de a fixa limba de predare. § 4. Toate şcolile arătate la §§
precedenţi vor avea dreptul de publicitate, conform modalităţilor în vigoare”.
După cum vedem, Legea Cultelor şi Concordatul nu afirmă nici unul din drepturile pe
care le aveau foştii regi ungari şi Statul maghiar faţă de Ordinele călugăreşti şi nu înlătură nimic
din obiectivele vechi, a căror realizare membrii lor au întărit-o prin vot, prin jurământ, prin
tradiţie şi prin spirit. Dimpotrivă, Ordinelor li se asigură chiar şi drepturi importante pe care nu le
aveau, cum este acela al personalităţii juridice, apoi acela de a susţine şcoli proprii şi de a
determina în ele limba de predare şi, evident, de a le conduce în spiritul care le convine lor.
4. Cum s-a comportat Statul român faţă de Ordinul premonstratens înainte de 1928,
când s-a votat Legea cultelor
Mai întâi: Statul român necunoscând, la 1919, situaţia de drept a Ordinelor călugăreşti
catolice, n-a intrat în exerciţiul dreptului său de succesor al fostului Stat maghiar, eliminând
Ordinul premonstratens de la conducerea liceului din Oradea, aparţinător Fondului de Studii, şi
luând asupra sa liceul, aşa cum a făcut pe vremuri guvernul din Viena şi cel din Budapesta şi
cum a făcut, la 1919, Cehoslovacia.
5. Atitudinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei faţă de conducătorii Bisericii
catolice maghiare ardelene
Consiliul Dirigent din Transilvania n-a imitat pilda Cehoslovaciei, care în primele zile ale
constituirii Republicii, a trimis în Ungaria pe toţi episcopii aşezaţi în funcţiuni de către regimul
maghiar şi a confiscat toate averile bisericeşti, mănăstireşti şi şcolare catolice şi reformate
maghiare din ţinuturile luate de la Unguri. Consiliul Dirigent a menţinut în posturile lor pe toţi
episcopii unguri şi toate căpeteniile bisericeşti maghiare, lăsând cu foarte puţine excepţii, şcolile
create de Statul maghiar, în mâinile călugărilor unguri.
6. Cum a procedat Cehoslovacia, în aceeaşi chestiune
Cât priveşte măsurile luate de Cehoslovacia faţa de liceele „premonstratens” din Caşovia
şi Rosnavia, iată ce aflăm din Anuarul liceului din Gödöllö pe anul 1933/1934:
„Pentru stările din ţinutul de sus (Slovacia N. A.) este în deosebi caracteristic că, cu
prilejul ocupării liceelor premonstratense din Caşovia şi Rosnavia, la 1919, luarea zestrei
culturale şi a întregului aranjament muzeal şi de bibliotecă s’a făcut fără inventar. Averea
Ordinului a fost luată în administraţie forţată, fundaţiunile cari formau proprietatea lor, au fost
ocupate, liceul din Rosnavia a servit timp de zece ani drept cazarmă şi, în acest răstimp,
mobilierul, instalaţiile cele scumpe, sala de gimnastică, apaductul şi instalaţia electrică au fost
distruse” (pg. 80).
20