Nr. 57-58 - Pro Didactica

EX CATHEDRAAdolescenţii implicaţi în ED nu vor interioriza doarnorme şi cerinţe democratice, dar se vor angaja conştientşi afectiv în respectarea argumentelor raţionale şia modalităţilor de aplanare nonviolentă a conßictelor;respectarea procedurilor legale şi a drepturilor celorlalţi;respectarea diferenţelor (moduri de viaţă, credinţe, opinii,idei, religie) (7); disponibilitatea de a dialoga, de arespecta interesele legitime ale celorlalţi prin acţiunide cooperare, prin dialoguri şi fuziune moral-afectivă.“Educaţia va deveni de abia atunci cu adevărat democratică,cînd toţi vor contribui la formarea unei societăţiresponsabile, construite pe baza întrajutorării, careasigură tuturor drepturile fundamentale” (10).Educaţia pentru drepturile omului (EDO) (7) estecircumscrisă dreptului natural de a fi în lume şi înpropriul univers intim, de a beneÞcia de condiţii Þreştipentru formarea şi dezvoltarea propriei identităţi caÞinţă umană unică – a identităţii biologice, intelectualeşi spirituale. Dreptul de a Þ şi a deveni întru Þ inţă (6)îl obţinem prin naştere, indiferent de familia în carene-am născut şi starea ei socială, economică şi culturalspirituală,de ţara în care ne-am născut şi orînduireaei socială, de epoca în care trăim. În actele internaţionaleşi în constituţiile statelor lumii acest drept semai numeşte dreptul la viaţă, dar sensul său este încăpuţin şi superÞcial înţeles şi dezvăluit în lucrările deeducaţie, care ar trebui să-l trateze anume ca pe dreptulde a Þ şi de a deveni întru Þ inţă – a deveni ceea ce poţiÞ în virtutea premiselor moştenite natural, social şicultural-spiritual. Impunerea populaţiei româneşti dinBasarabia/RSSMoldova a alfabetului rusesc, de ex.,nu a constituit un act de cultură, pe care are misiuneasă-l realizeze orice scriere din lume. Pentru copiiiromâni, de ex., este de neînţeles ce realităţi foneticereprezintă literele ruseşti i scurt (й), iu (ю) sau semnulmoale (ь), căci mintea lor percepe că Þecare literăredă un sunet (fonem), chiar dacă pronunţarea unorase modiÞcă puţin în funcţie de poziţia în cuvînt. Darexemplul cel mai ediÞcator este următorul: copiii denaţionalitate română nu aveau dreptul (acest drept nule este asigurat pe deplin nici azi) să se formeze şi să sedezvolte Þresc în context cultural-spiritual românesc,prin limba română, acest drept Þindu-le asigurat pedeplin doar copiilor de naţionalitate rusă.Or, educaţia pentru drepturile omului n-ar trebuiînţeleasă în sens strict juridic, care o reduce lafamiliarizarea cu anumite drepturi civile. Conştientizareade către tineri a drepturilor la viaţă, la libera exprimare,la circulaţie, la opinie, la consideraţie etc. reprezintădoar expresii concrete ale dreptului fundamental de aÞ şi a deveni întru Þ inţă. De aceea, realizarea acestuidrept presupune conjugarea eforturilor tuturor factoriloreducaţionali nu numai în vederea unei socializări adecvatea copiilor şi adolescenţilor, dar şi pentru constituirealiberă a unui univers intim propriu la fiecare dintresubiecţii educaţi. În acest sens, valorile fundamentaleale omului urmează a Þ nu numai convertite în reguli,norme şi legi sociale, ci şi interiorizate în consens cuaspiraţiile şi idealurile presoanei, căci doar unitateainterior-exteriorului uman converge dreptului de a existaca entitate nu numai social, dar şi spiritual.Obiectivele generale ale EDO. Adolescentulurmează:– să Þe informat asupra drepturilor omului şi ale copilului;– să promoveze respectul pentru drepturile omului şipentru libertăţile fundamentale, respectul faţă de sineşi faţă de alţii;– să dezvolte atitudini şi comportamente care săconducă la respectarea drepturilor celorlalţi, promovareaegalităţii de gen, respectarea, înţelegerea şivalorizarea diversităţii culturale, în special în ceeace priveşte diferenţele naţionale, etnice, religioase,lingvistice şi alte minorităţi sau comunităţi;– să promoveze cetăţenia activă şi democraţia;– să se conştientizeze ca fiinţă unică şi irepetabilăîn lume, dar cu drepturi egale cu ceilalţi indiviziumani.EDO presupune în egală măsură cunoaştereaşi respectarea lor, interrelaţionarea de atitudini,comportamente, convingeri, norme şi regulamente (cf.11).Educaţia pentru comunicare şi mass-media (ECMM).Sec. XXI este secolul informaţiei. Informarea oportunăşi de calitate determină azi semnificativ devenireaadolescentului întru propria identitate. A Þ bine informatnu înseamnă neapărat să Þi familiarizat cu cele mai depreţ valori; important este să ai capacitatea de a-ţi elaborao atitudine selectivă faţă de informaţie, s-o adecvezi lapropriile trebuinţe de formare şi dezvoltare. Informareade dragul informării nu este mai mult decît snobism,iar promovarea unei astfel de atitudini faţă de massmedia– kitsch educaţional. În condiţiile actuale, cîndinformarea mediatică s-a transformat dintr-o meserie înputerea a patra în stat, şi educaţia pentru mass-media îşiprecizează conceptul şi obiectivele.În plan social-politic, dar şi economic, cultural,informarea este mereu uzurpată de manipulare, despălarea creierilor, fapt care revendică educaţiei, maiales în cadrul social-politic al R.Moldova, obiectivespeciale de cultivare a capacităţii de a recunoaşte şi arespinge acest soi de tentative.ECMM constă în formarea şi cultivarea capacităţiide valoriÞcare culturală a informaţiei furnizate de radio,televiziune, presă, în condiţii de diversificare şi deindividualizare (12). ECMM înseamnă a poseda capacitateade a utiliza mass-media, de a înţelege diferiteleaspecte şi conţinuturi ale mass-media şi a le valoriÞcaDidactica Pro..., Nr.5-6(57-58) anul 2009NOILE EDUCAŢII ŞI EDUCAŢIA MORALĂ A ADOLESCENTULUI37