Nr. 57-58 - Pro Didactica

QUO VADIS?ştie totdeauna ce vrea şi nu uită de promisiunile făcute de noi. E la fel de sensibilă ca o petală de crin. Are pieleaatît de Þnă, că orice contact cu animalele îi provoacă alergii. Îi place să păşim toamna prin frunze şi să le ascultămşoaptele, să prindă fulgii în palme iarna, să admire verdele crud al ierbii primăvara şi să se scalde ca o răţuşcă înbazin sau în lac vara. E foarte sociabilă, în clasă toţi colegii îi caută compania.Multe şi diverse au fost întîmplările şi emoţiile ce ne-au unit, ne-au adunat grămăjoară: prima zi la grădiniţă,prima baie adevărată, prima întîlnire cu orătăniile din curte, chiar prima întîlnire cu televizorul, căderea primuluidinte, întîiul clopoţel, pe care a avut norocul şi onoarea să-l sune tot ea.Multe surprize ne mai aşteaptă în viaţa noastră binecuvîntată cu visele şi zborul a doi copii minunaţi şi le vomtrăi pe toate la maximum, le vom accepta cu demnitate şi mulţumire. Sîntem împliniţi, deoarece avem o familieunită, cu doi copilaşi deosebiţi, unici, căci sînt ai noştri. Aceasta e povestea noastră, a unei familii obişnuite, care acrescut şi continuă să stea de veghe la creşterea şi educaţia a doi copii adoptaţi. Nimic nu ni se pare mai importantdin cele realizate decît aceste două fetiţe. Să laşi drept urmă pe pămînt un copil e lucrul cel mai minunat. Cel puţinnoi astfel ne-am văzut menirea şi visul nostru cel mai mare e să ne vedem copiii împliniţi.„A învăţa să Þi contemporan”e mai mult decît apel învogă, astăziVlad POHILĂpublicistSă Þe oare, printre noi, astăzi, oameni care nu dorescsă meargă în pas cu timpul, cu societatea? Există oaretineri ce nu ar vrea să se impună, să se realizeze în viaţă?Puţin probabil. Sau, dacă o Þ existînd şi din aceştia, ei cucertitudine formează o minoritate insigniÞantă din multe,din foarte multe puncte de vedere. Un proverb orientalspune că şarpelui îi este dat să se tîrîie, iar vulturului– să zboare. Omului îi este hărăzit să se mişte mereu,în sensul cel mai larg al cuvîntului – să se dezvolte Þzicori, de la un timp, să lupte pentru a se menţine în formă,să-şi ascute spiritul, să-şi îmbogăţească, să-şi extindăposibilităţile, să cucerească ceva nou, inedit, să facăceva util pentru sine şi pentru comunitate...A fi în pas cu timpul este pentru omul normal odoleanţă, o aspiraţie, dar şi o necesitate. Poate mai alesîn zilele noastre, în epoca în care trăim, care nu întîmplătora dobîndit o mulţime de caliÞcative sinonime cudezvoltarea, evoluţia, progresul, propăşirea: secoluldezvoltării umane accelerate, epoca vitezelor, era cunoaşteriişi informării continue (şi masive, am adăuganoi) etc., etc. Din acest unghi de vedere, subiectul (caree, în temei, un slogan al vremurilor noastre, avînd caprimi destinatari tinerii) „A învăţa să Þi contemporan”e mai mult decît apel în vogă, astăzi. Este, neîndoios,o doleanţă sau o aspiraţie a multor – tineri, dar şi maiadulţi – care tind să se impună în viaţă, să realizezeceva: acasă, la locul de studii sau la locul de muncă,în competiţia aÞşată sau tacită cu rudele, vecinii oricolegii de breaslă. După cum am menţionat ceva maisus, ca o continuare a zicalei celea orientale cu şarpeleşi cu vulturul, este în Þrea lucrurilor, este ceva absolutnatural ca omul să dorească a se realiza şi să izbuteascăa da contururi acestei aspiraţii. Or, te poţi realiza efectivdoar Þind ancorat în contemporaneitate!A Þ contemporan este un imperativ – în egală măsură– şi de natură socială, şi personală. Nu am subliniatîntîmplător “în egală măsură” – pentru că, la dreptvorbind, nu ştim cine ar cuteza să tragă, în aceastăcomplexă problemă, linia de delimitare între social,obştesc, civic, comunitar – pe de o parte, şi personal,privat, individual, egoist, pe de altă parte. Totuşi, înopera de pregătire a omului, a tinerilor, în primul rînd,pentru a Þ contemporan, cineva trebuie să-şi asumeanumite responsabilităţi speciale, poate chiar suplimentare.Vom preciza din capul locului: chiar dacă aspiraţia,respectiv necesitatea de a Þ contemporan vizează majoritateaabsolută a membrilor societăţii, cu accentul pecei antrenaţi într-o formă sau alta de muncă/activitate,în ultimă instanţă, tinerii sînt cei pe care îi vizează celmai mult îndemnul sau imperativul de a merge în pascu timpul, de a nu rămîne în urma exigenţelor vremii.Tocmai din acest motiv, în continuare ne vom referipreponderent la tineri, Þe ei studioşi, Þe abia încadraţiîn vreo activitate. Să încercăm a întocmi o listă a per-6SĂ LAŞI O URMĂ PE PĂMÎNT...