Nr. 57-58 - Pro Didactica

EX CATHEDRAeste compusă din elevi cu diferite ritmuri de învăţare:rapid, mediu, lent. Viteza de învăţare reprezintă unaspect, dar, să nu uităm, la fel de semniÞcativ estesă dorim ca elevul să înveţe din ce în ce mai uşor, cumai multă plăcere şi, ceea ce este cel mai important,temeinic. Aceste efecte nu se vor produce decît dacă şinumai dacă se vor lua în consideraţie cîteva adevăruriveriÞcate de cercetarea pedagogică, care stipulează căînvăţarea este condiţionată de corectitudinea adecvăriimecanismelor învăţării la obiectivele urmărite; estedirect proporţională cu gradul de motivaţie intrinsecăal elevilor; este dependentă de gradul de satisfacţiepe care o produce celui care învaţă, de timpul necesarrealizării obiectivelor de către acesta, de eforuldepus etc.Învăţarea şi viteza de învăţare depind şi de aptitudinilegenerale şi speciÞce, de coeÞcientul de inteligenţă,de capacitatea memoriei şi de concentrarea atenţiei.Conform estimărilor [Glaser, 1965, Bloom, 1968 apudI. Negreţ-Dobridor], cei mai mulţi copii (95%) potînvăţa tot ceea ce li se predă în şcoală. În acest caz,procesul de învăţămînt ar trebui să devină o „luptăîmpotriva curbei lui Gauss”. Astfel, putem aÞrma cucertitudine că învăţămîntul informativ-reproductiv,bazat pe reproducerea de către elevi a cunoştinţelorreţinute prin activităţi de memorare este treptat înlocuitcu noua paradigmă pedagogică a actului depredare-învăţare-evaluare, care presupune declanşareagraduală a proceselor psihice ale cunoaşterii,acestea determinînd şi anumite etape ale învăţării,în care subiecţii, în primul rînd, învaţă să înveţe,adică parcurg procesele de recunoaştere, înţelegere,utilizare a informaţiei în structuri logice cu ajutorulunor tehnici proactive.Obiective în optimizarea învăţămîntului de cătrecadrele didactice:• să acumuleze experienţă pedagogică în proiectareaformării de competenţe la elevi, pentru a eÞcientizaprocesul instructiv-educativ;• să acumuleze experienţe de utilizare a mecanismelor(principii, instrumente) de integrare a predării-învăţării-evaluăriiformative şi de reglare continuă ademersurilor didactice în scopul obţinerii unor rezultatede calitate, inclusiv prin diminuarea nereuşitelorelevilor;• să opereze acţiuni de realizare optimă a obiectiveloreducaţionale;• să utilizeze strategii care conduc spre o învăţaredeplină, în care instruirea este proiectată corect, înbaza unor programe individuale, cu obiective clare şiresurse instrucţionale suÞciente, precum şi a experienţelorelevilor de a învăţa să înveţe, prin declanşareaunor procese psihice ale cunoaşterii prin învăţare cuefort minim şi cu grad maxim de satisfacţie;• să utilizeze metode praxiologice, cu caracter teoretic-explicativ,identiÞcînd şi stabilind elementeleesenţiale, descriindu-le şi analizîndu-le ulterior;• să formuleze concluzii ştiinţiÞce şi să le interpreteze.Astfel, modelele teoriei acţiunii eÞciente (praxiologia)pun în evidenţă structura acţiunilor, elementelelor principale: agenţi, scopuri, obiectul acţiunii, situaţiacreată, realizarea de transformări şi evaluarea lor, pregătireaşi ghidarea actelor, cooperarea, comunicarea,reglarea dimensiunilor subiective şi motivaţionale aleacţiunii, mijloacele şi instrumentele utilizate, resurseleantrenate, deducţiile formulate.MODERNIZAREA EDUCAŢIEIÎnvăţarea rămîne a Þ, în ştiinţele educaţiei, un fenomencentral, aceasta Þind considerată drept totalitateaschimbărilor durabile care au avut loc „în comportamentulvizibil sau invizibil” [apud J.M.Hilebrand]. Abordareapraxiologică evidenţiază avantajele eÞcientizăriiprocesului instructiv-educativ, din a cărei discriminareteoretică şi practică menţionăm cîteva caracteristici:– realizarea unei proiectări şi organizări mai bune,raţionale; coordonarea activităţilor printr-o relaţionareobiective-conţinuturi-condiţii-timp-evaluare-reglaremai adecvată;– utilizarea tehnologiilor moderne şi a instrumentelor(mecanismelor) de integrare a predării, învăţăriişi evaluării şi adaptarea la particularităţile şimodalităţile de activizare a elevilor, de realizarereală a formativului şi educativului;– perfecţionarea pregătirii pedagogice a profesorilor,modificarea imaginii asupra rolurilorşi componentelor sale în raport cu obiectiveleşi criteriile actuale de evaluare a eÞcienţei şieÞcacităţii învăţării;– perfecţionarea relaţiilor de comunicare cu elevii,de formare a acestora prin cooperare;– promovarea cercetării şi a dimensiunii managerialea activităţii profesorului.Repere teoretice pentru acţiunile educative:– explicarea identităţii comportamentale (în sensul„cine sîntem” şi „cine sînt ceilalţi”);– organizarea comportamentului uman (în sensulorientării către un scop în viaţă şi în relaţiileinterumane);– structura de personalitate (în sensul trăsăturilor caracteristiceale „felului de a Þ” al unei persoane);– variabilitatea universului intim al persoanei(schimbări ale trăsăturilor caracteristice).Rezultatul preconizat prin realizarea scopuriloracţiunii educative nu poate Þ în afara devenirii probabilea omului, a societăţii. El presupune cunoaşterea şi reßectareapedagogică şi priveşte „personalitatea creatoare de44REPERE METODOLOGICE ÎN OPTIMIZAREA PROCESULUI DE FORMARE A COMPETENŢELOR ELEVILORLA EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ