Nr. 64 - Pro Didactica

MAPAMOND PEDAGOGICde proiecte internaţionale; servicii contra plată, inclusivformare şi consultanţă etc. Sînt deschise pentru colaborareîn Europa de Sud-Est: Ucraina, Bielorusia, Moldova,Georgia etc. Fiecare ONG educaţional are propria nişăde activitate, inovatoare: fie managerială, fie promovareajocului (KLANZA), fie formare în stil training (AsociaţiaPedagogilor NATAN); comercializează o mare diversitatede materiale didactice în sprijinul elevilor şi al profesorilor;acordă suport şcolilor rurale mici, supuse pericoluluide a fi închise (Federaţia de Iniţiative Locale) – lecţiivaloroase pentru noi.La specificul şi diversitatea sistemului de formarecontinuă a cadrelor didactice, în care sînt implicateinstituţii de stat şi neguvernamentale, s-a referit RodicaSOLOVEI (Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei). Experienţelepoloneze cu privire la organizarea învăţămîntuluila distanţă au fost abordate de Viorel BOCANCEA(Universitatea de Stat din Tiraspol), iar unele secvenţepractice de la seminarul Sindromul arderii profesionaleau fost aplicate de Lia SCLIFOS (Colegiul de Construcţiidin Chişinău) şi Valeriu GORINCIOI (Liceul M. Sadoveanudin Călăraşi).Toţi vorbitorii i-au îndemnat pe cei prezenţi să iniţiezecolaborări cu colegii polonezi, existînd perspectivemari pentru tineri, profesori, oameni de afaceri etc. Deasemenea, s-au exprimat mulţumiri pentru şansa acesteivizite, care a presupus o experienţă profesională – multedin lucrurile învăţate urmînd a fi aplicate în mod creativşi la noi – şi culturală de neuitat.În numele echipei de organizare,Viorica GORAŞ-POSTICĂ,Centrul Educaţional PRO DIDACTICAUn drum care duce spre civilizaţieOricît de impresionaţi ne-am întors din Polonia, totalegînd pe drum înapoi – 36 de ore cu trenul! – metaforepentru a ne exprima încîntarea şi testînd „pe noi” mai multedintre inovaţiile sistemului polonez, un lucru rămîne cert:au şi ei problemele noastre, şi la ei sistemul de la Bolognaalimentează suficiente insatisfacţii, şi la ei asociaţiile depărinţi vor să ajute profesorii – dar o fac deschizînd şcoliproprii, însă oferta educaţională poloneză este una caremerită a fi studiată, pentru că unele dintre dilemele noastreei le-au soluţionat şi sînt mulţumiţi de rezultat.Să începem cu şcoala primară, în care copilul poatefi înscris de la 6 sau de la 7 ani, dar, neapărat, după ce afrecventat un an clasa pregătitoare a grădiniţei. Aceastaîi permite elevului din clasa I primară să nu privească cuochii celui de la poarta nouă multe dintre cerinţele şcolii.În localităţile mici, unde nu există o grădiniţă de copii,clasa respectivă se deschide la şcoală. „Şcoala primară,ne-a spus directorul unui liceu, îl învaţă pe copil să trăiascăîntr-o instituţie de învăţămînt.” Pentru următorii 12ani, el va fi elev şi deci este foarte important să asimilezeun cod comportamental specific. În şcoala primarăelevul se află 6 ani: în primii 3 studiile sînt integrate(are lecţii tematice, nu ore separate pe discipline), iar înurmătorii 3 ani începe studierea separată a disciplinelor:Limba poloneză, Limba străină I (engleza), Matematica,Istoria şi sociologia, Ştiinţele naturale, Desenul liniar,Arta plastică, Muzica, Informatica, Religia sau Etica,Educaţia în familie, Cultura fizică. Predarea se face decătre acelaşi profesor sau de către profesori diferiţi, dupăcircumstanţe şi posibilităţi. Cei care predau la treaptaprimară pot avea studii medii speciale (şcoala pedagogică)sau superioare. Studiile primare se încheie cu unexamen de absolvire, desfăşurat în cadrul instituţiei, darevaluat extern.Urmează gimnaziul, obligatoriu pentru toţi elevii, pecare îl frecventează doar 3 ani – clasa I, II şi III de gimnaziu,abia acum avînd profesori diferiţi la diferite discipline.La cele enumerate deja, se adaugă Fizica şi Astronomia,Limba străină II (germana, spaniola, franceza, italiana,rusa), Chimia, Biologia, Geografia, Tehnologia, Arta.Profesorii de gimnaziu sînt persoane cu studii de licenţăîn domeniul disciplinei predate şi cu masterat profesionalîn ştiinţele educaţiei. În localităţile cu un număr marede copii, este principial ca şcoala primară, gimnaziul şiliceul să se afle în edificii separate. În localităţile cu unnumăr mic de copii, nu există gimnazii, elevii mergînd săstudieze în satele mai mari sau în orăşele, ceea ce implicănaveta zilnică sau cazarea la internat. Colegii polonezirecunosc că lucrul într-un gimnaziu este dificil mai alesdin cauza vîrstei „interesante” a copiilor, dar şi din cauzaaltor doi factori perturbatori: primul este formarea unornoi comunităţi de instruire şi necesitatea de a se afirma,care, uneori, îndreaptă paşii adolescenţilor pe căi greşite,iar al doilea este miza mare care îi revine examenului deabsolvire. Stresul trăit de copilul ce trece, la 13 ani, dinbraţele unui singur pedagog în mîinile a 12-15 profesorinecunoscuţi, fiecare cu cerinţele sale, deseori nu poate fidepăşit cu puteri proprii. Am urmărit cum, într-un gimnaziude provincie, după lecţiile stabilite în orar, profesoriilucrau în clase cu 3-5 copii aflaţi în ratrapaj. De ce o fac?Pentru că, dacă nu îi ajută acum, în primul semestru, maitîrziu e imposibil sau inutil să o mai facă. Timpul celmai preţios a fost pierdut. Problema nr.1 a copiilor carevin la gimnaziu este viteza şi calitatea lecturii: nu mulţisînt cu adevărat dislexici, dar au nevoie de ajutor mulţi.Examenul de absolvire este conceput ca unul extern, verificatla nivel de voievodat. Cu rezultatul de la examenul„de capacitate”, la care se adaugă media notelor anualeDidactica Pro..., Nr.6 (64) anul 2010Masa rotundă: Colaborarea educaţională cu Polonia – experienţe şi oportunităţi17