Nr. 64 - Pro Didactica

DicţionarInformatizarea educaţiei/învăţămîntuluiSorin CristeaUniversitatea din BucureştiInformatizarea reprezintă o activitate socială de mareamplitudine, profunzime şi complexitate – tipică societăţiiinformaţionale, bazată pe cunoaştere – care constă în procesarea,stocarea şi valorificarea specifică a produselorcunoaşterii (ştiinţifice, tehnologice, artistice, filozofice,religioase, economice, politice, pedagogice etc.). Aceastăactivitate socială, cu resurse şi implicaţii multiple în planpedagogic, are un dublu scop: 1) esenţializarea informaţiiloracumulate cantitativ, prelucrate calitativ, permanent,pe criterii specifice, impuse de tehnologiile informaţionaleafirmate şi de particularităţile domeniului de aplicaţie; 2)corelarea funcţională a informaţiilor, realizată permanentla nivel de reţele informaţionale globale şi deschise, accesibiletehnologic şi autoperfectibile social, pe termenscurt, mediu şi lung.Informatizarea educaţiei reflectă particularităţileunui context social specific, condiţionat pedagogic lanivelul sistemului şi al procesului de învăţămînt.În plan conceptual, metodologic şi practic, informatizareaeducaţiei/învăţămîntului constituie o activitateinovatoare, fundamentată teleologic şi tehnologic, promovatăşi perfecţionată permanent la scara societăţiipostmoderne. Informatizarea este definitorie pentrusocietatea postmodernă dezvoltată global şi deschis,în cea de-a doua jumătate a sec. XX, pînă în prezent casocietate informaţională, bazată pe cunoaştere.Fundamentarea teleologică a procesului de informatizarea educaţiei/învăţămîntului este realizată la nivelulconstrucţiei finalităţilor pedagogice macrostructurale.Avem în vedere construcţia idealului educaţiei şi a scopurilorstrategice ale educaţiei, valabile la scara sistemului social, îngeneral, a sistemului de învăţămînt, în mod special.Idealul educaţiei promovat de UNESCO la scara societăţiipostmoderne defineşte tipul de personalitate necesarsocial pe termen lung în contextul informatizării depline,globale şi deschise, care implică o înnoire permanentă adomeniilor cunoaşterii într-un cadru conceptual, metodologicşi practic mereu perfectibil, autoperfectibil.Societatea bazată pe informatizarea tuturor structurilorsale (culturale, politice şi economice) determină idealuleducaţiei care prospectează pe termen lung modelul personalităţiideschise, inovatoare. Acest model pedagogicare în vedere formarea şi dezvoltarea capacităţii omuluide adaptare permanentă la schimbările generate continuude dinamica funcţionării societăţii informaţionale.Scopurile educaţiei, determinate de forţa teleologicăa idealului educaţiei, definesc direcţiile strategice de dezvoltarea educaţiei, pe termen lung şi mediu, la scara sistemuluide învăţămînt. Reprezintă macrostructura educaţiei,existentă la nivelul raporturilor educaţiei/învăţămîntuluicu sistemul social global, în general, cu principalele subsistemeale acestuia. Construcţia scopurilor strategice aleeducaţiei implică analiza raporturilor prospective dintretoate nivelurile structurale ale societăţii informatizate – economic,politic, cultural, comunitar – şi tendinţele necesarede evoluţie a sistemului de învăţămînt pe termen mediu şilung. Informatizarea societăţii va determina, astfel, proiectareaunor scopuri strategice care vizează: a) conducereamanagerială a sistemului de învăţămînt; b) democratizareasistemului de învăţămînt; c) globalizarea şi deschidereasistemului de învăţămînt; d) descentralizarea sistemului deînvăţămînt. În condiţiile ponderii specifice pe care o are, înmod obiectiv, funcţia culturală a educaţiei, în cadrul activităţiide formare şi dezvoltare a personalităţii educatului,vom evidenţia un scop strategic integrator, care defineşteinformatizarea educaţiei ca direcţie majoră, fundamentală,54