Nr. 64 - Pro Didactica

docendo discimus• cetăţeni responsabili, care contribuie la progresulsocietăţii.Aceste obiective statutare ţin cont de toate aspecteleprocesului de predare-învăţare şi constituie punctulde plecare pentru proiectarea curricula disciplinare încontextul formării competenţelor generale.Două dintre cele trei grupuri de funcţii ţin nemijlocitde formarea şi dezvoltarea personalităţii: dezvoltarea individualităţiişi formarea cetăţenilor responsabili. Particularizărileacestor grupuri pentru disciplina Informatica, încontextul formării competenţelor transversale, în general,şi a competenţei digitale, în special, presupune educareaunor cetăţeni capabili să se integreze organic în societateamodernă, bazată pe tehnologii noi de comunicareAstfel, disciplina Informatica se focusează nu numaiasupra formării la elevi a competenţei digitale, dar şiasupra dezvoltării competenţei de abordare constructivistăa învăţării (a învăţa să înveţi), a competenţelorcheieîn domeniul ştiinţelor exacte, a competenţeloracţional-strategice, de comunicare într-o limbă străină,interpersonale, antreprenoriale etc.Dezvoltarea continuă a bazelor ştiinţifice ale informaticiiduce, în consecinţă, la extinderea cantitativă şi calitativăa gamei tehnologiilor digitale şi, prin inducţie, a dispozitivelordigitale. Prin intermediul acestei discipline şcolarecultivăm la elevi competenţe specifice: de algoritmizare asituaţiilor şi a problemelor vieţii reale, pentru o soluţionareoptimă; de modelare cu ajutorul instrumentelor informaticea obiectelor, proceselor, fenomenelor, evenimentelor;de programare şi de control privind dispozitivele digitalecomplexe. Indiferent de domeniul în care va activa ulterior,absolventul liceului trebuie să poată formula corectsecvenţe de instrucţiuni, pentru a fi executate, dar şi să aibăcompetenţa de a executa corect diverse operaţii.Dezvoltarea setului de instrumente digitale de prelucrarea informaţiei, pe de o parte, şi extinderea capacităţilorde transfer a datelor, pe de alta, determină creştereaexponenţială a cantităţii de informaţii accesibile în oricepunct al globului. În acest context, disciplina Informaticatrebuie să contribuie la formarea competenţei tînăruluicetăţean de a prelucra volume mari de date, de a realizaeficient operaţii de căutare, selectare, structurare şiorganizare a informaţiei atît direct, cît şi cu ajutorulunor instrumente informatice specializate, în particularaplicaţiile de oficiu pentru editarea textelor, calculultabelar, gestionarea bazelor de date.Comunicarea în sec. XXI s-a extins din spaţiul realîn sfera virtuală. Mai întîi poşta electronică, apoi chatul,forumurile, urmate de apariţia comunităţilor virtuale, areţelelor sociale impun tot mai intens prezenţa noastrăîn spaţiul digital. Astfel, Informatica, ca disciplină şcolară,are rolul nu numai de a forma la elevi competenţede comunicare digitală, de organizare şi de plasare ainformaţiei personale în reţea, dar şi elemente atitudinalefaţă de folosirea corectă a resurselor hardware,software şi comunicaţionale, respectarea normeloretice de comunicare în reţea, a legislaţiei virtuale şi adrepturilor de autor.Unităţile lexicale de origine informatică penetreazătot mai dinamic procesul de comunicare interpersonală încele mai diverse sfere ale activităţii sociale. În mare parte,acestea nu se regăsesc în cadrul studierii limbii materne,care se bazează, în special, pe operele literare cu tematicăclasică. Astfel, cunoaşterea noţiunilor informatice are dreptrezultat dezvoltarea capacităţii de comunicare în limbamaternă. În cele mai multe cazuri, noţiunile informatice îşiau originea în limba engleză modernă şi sînt împrumutatefără modificări (sau cu adaptări minime) în majoritatealimbilor de pe glob. Prin urmare, cunoaşterea acestornoţiuni dezvoltă nu numai competenţa de comunicare înlimba maternă, dar şi îmbogăţeşte vocabularul elevilor carestudiază în calitate de limbă străină limba engleză.Dezvoltarea perpetuă a tuturor domeniilor de activitatesocială implică pentru fiecare membru al societăţiinecesitatea de instruire continuă, pe parcursul vieţii.După Alvin Toffler, “analfabetul sec. XXI nu va fi celcare nu poate să citească sau să scrie, dar cel care nupoate să înveţe, să se dezveţe şi să reînveţe”. Competenţade a învăţa să înveţi, ca şi competenţele acţional-strategice,urmează a fi formată pînă la absolvirea liceului.Şi aici rolul central îl are Informatica. Există mai multeargumente care confirmă această afirmaţie:• majoritatea absolută a metodelor de instruirepe parcursul vieţii sînt organizate prin instruiremixtă sau la distanţă. Aceasta impune prezenţala educabil a competenţelor de comunicare înspaţiul virtual, folosirea instrumentelor digitalepentru comunicare sincronă şi asincronă;• procesul de instruire pe parcursul vieţii este realizatde cele mai multe ori independent. Prin urmare,persoana trebuie să aibă capacitatea de a analizasuportul de curs, pentru a sintetiza noi cunoştinţe,iar în caz de necesitate – a căuta şi a selecta resursealternative conform cerinţelor individuale;• „spaţiul individual de învăţare”, care conţine totalitateade instrumente virtuale, resurse, aplicaţii,canale de comunicare etc. necesare celui instruit,este organizat în baza unor obiecte web. „Fundamentul”competenţei de a crea şi a dirija cu ajutorulacestor obiecte este pus de disciplina Informatica;• metodele moderne – învăţarea colaborativă, înbază de problemă, în bază de proiect, portofoliulelectronic etc. – nu ar putea fi aplicate eficientfără a conţine componenta digitală;• instruirea interactivă, sistemele de testare, laboratoarelevirtuale şi aplicaţiile de simulareimpun utilizatorilor săi prezenţa unei gîndirialgoritmice, a capacităţii de a abstractiza, de a28Formarea şi dezvoltarea personalităţii în procesul de implementare a curriculumuluimodernizat la disciplina Informatica