Nr. 64 - Pro Didactica

quo vadis?Un alt aspect important, luat în considerare lastabilirea competenţelor specifice la Informatică cetrebuie formate/performate la elevi, a fost raportulîntre cunoştinţele fundamentale şi cele aplicative.S-a constatat că o anumită parte din profesori, elevişi părinţi pun accentul doar pe aspectele aplicativede moment ale informaticii, confundînd, de exemplu,abilităţile practice de lucru la tastatură cu metodelede procesare a textelor, simpla vizualizare a paginilorWeb cu metodele de căutare exhaustivă a informaţieietc. Mai mult ca atît, uneori s-a atestat şi o rezistenţăvoalată faţă de formarea/performarea competenţelor ceţin de gîndirea algoritmică şi cultura informaţională:aplicarea metodelor de analiză şi sinteză pentru soluţionareaproblemelor legate de prelucrarea automatizatăa informaţiei, elaborarea modelelor informatice aobiectelor, sistemelor şi proceselor frecvent întîlnite înactivitatea cotidiană. Evident, astfel de abordări nu aufost susţinute de mediul universitar şi de reprezentanţiilumii muncii, care au insistat asupra faptului că şcoalatrebuie să pregătească nu numai consumatori pasivide tehnologii informaţionale, dar şi viitori creatori şiproducători de astfel de tehnologii.În baza unui compromis rezonabil, luînd în considerareopiniile tuturor factorilor interesaţi (elevi, părinţi,cadre didactice din şcoli, colegii şi universităţi, reprezentanţiai mediului academic şi ai lumii muncii), înCurriculumul şcolar la Informatică, versiunea 2010, aufost stabilite următoarele competenţe specifice ce trebuieformate/performate la elevi: a) formarea unei viziuniştiinţifice asupra componentei informatice în societateacontemporană; b) cunoaşterea proceselor, principiilorşi metodelor de codificare şi decodificare a informaţieiîn scopul realizării comunicării interumane – sisteminformatic; c) identificarea structurii generale a sistemelordigitale, a principiilor de funcţionare a sistemelorde transmitere, stocare şi prelucrare a informaţiei;d) elaborarea modelelor informatice ale obiectelor,sistemelor şi proceselor frecvent întîlnite în activitateacotidiană; e) aplicarea metodelor de algoritmizare, deformalizare, de analiză, de sinteză şi de programarepentru soluţionarea problemelor legate de prelucrareaautomatizată a informaţiei; f) translarea algoritmilorfrecvent utilizaţi într-un limbaj de programare de nivelînalt; g) colectarea, păstrarea şi prelucrarea informaţieicu ajutorul aplicaţiilor software specializate; h) creareaşi elaborarea documentelor Web; i) efectuarea experimentelorvirtuale, rezolvarea problemelor de activitatecotidiană şi elaborarea de modele ale fenomenelorstudiate, folosind aplicaţii, laboratoare şi medii digitaleeducaţionale; interpretarea rezultatelor obţinute; k)folosirea competenţelor informatice pentru căutareaşi selectarea informaţiilor în interes de autoinstruire şide orientare profesională; l) respectarea dreptului deautor asupra resurselor digitale, a normelor de etică şisecuritate informaţională, protejarea de infracţiunileinformatice.Indiscutabil, trecerea de la obiective la competenţe şimutarea accentului de pe metodele “copie-şi-lipeşte” pecele care formează o viziune integrată asupra tehnologieiinformaţiei şi a comunicaţiilor, care dezvoltă gîndireaalgoritmică şi formează cultura informaţională, necesită,în primul rînd, reconceptualizarea modului de pregătireiniţială şi continuă a profesorilor de informatică,dezvoltarea competenţelor digitale ale tuturor cadrelordidactice ce activează în învăţămîntul preuniversitar.Formarea competenţelor digitale lacadrele didactice din învăţămîntulpreuniversitarEste cunoscut faptul că R. Moldova se confruntă cudificultăţi semnificative în recrutarea şi reţinerea cadrelordidactice calificate în instituţiile de învăţămînt. Înpofida măsurilor întreprinse de autorităţi în ultimii ani −majorarea salariilor, extinderea admiterii la facultăţile cuprofil pedagogic, stabilirea unor facilităţi pentru tineriipedagogi ce sînt repartizaţi să lucreze în instituţiile deînvăţămînt în localităţile săteşti ş.a. −, corpul didacticcontinuă să îmbătrînească, este în continuă creşterefluctuaţia cadrelor didactice, multe discipline, cel maides şi Informatica, sînt predate de către persoane cenu au o pregătire profesională în domeniile respective.Evident, în astfel de condiţii, nu ne putem aştepta lao schimbare radicală a situaţiei, unica soluţie fiindstimularea persoanelor care, totuşi, au ales să rămînăîn sistemul educaţional, să utilizeze TIC în procesul deînvăţămînt.Deşi se întreprind mai multe acţiuni în domeniulformării/performării competenţelor digitale ale cadrelordidactice prin organizarea anumitor cursuri descurtă durată, acestea au mai mult un caracter episodic,iar impactul lor este unul foarte modest. Considerămcă o schimbare radicală a situaţiei ar putea fi realizatăprin implementarea modelului de instruire în domeniultehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, aplicat cusucces în cazul formării continue a funcţionarilor publici . Acest model presupune sistematizarea procesuluide formare a competenţelor digitale prin acreditareaprogramelor de instruire şi certificarea cursanţilor,flexibilitatea programelor de studii, diversificareaformelor de instruire şi individualizarea traseelorNorme metodologice privind instruirea şi certificarea funcţionarilorpublici în domeniul tehnologiilor informaţionaleşi de comunicaţii şi a guvernării electronice. Aprobateprin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 228din 12.09.2006. Coordonate cu Ministerul DezvoltăriiInformaţionale şi Academia de Administrare Publică pelîngă Preşedintele R. MoldovaModernizarea învăţămîntului preuniversitar prin implementarea pe scară largă a tehnologieiinformaţiei şi a comunicaţiilor